Acest articol a fost citit de 1278ori
Eu inteleg ca tu esti intotdeauna grabit si vrei lucrurile sa fie rezolvate ieri, dar cred ca ma confunzi cu mama ta, de imi ceri sa fac lucruri batand din picior, urland si gesticuland febril ca un copil de 5 ani si chiar te astepti sa te bag in seama.
Sa stii ca astia ca mine, sclavii, suntem niste animale, nu oameni. Sa stii ca eu nu cunosc pe nimeni, numai tu stii pe cineva (culmea, din compania mea) care te-ar putea servi. Pe mine chiar ma ajuti cand imi spui “vreau sa vorbesc cu seful tau”, asta inseamna ca scap de tine. Dar, iti zic eu: seful meu este doar un animal ceva mai superior. Adica tot un sclav, dar cu grade mai inalte. Si el te iubeste tot la fel de mult ca si mine, iti garantez, pentru ca imi spune dupa ce pleci tu.
Sa stii ca raspunsul “nu” il spun doar pentru ca vreau eu sa te fac sa tipi. Mugetele, insistentele, marlaniile si grosolaniile verbale sunt felul meu principal de mancare in fiecare zi. Iar frigiderul meu cred ca ti se pare intotdeauna gol.
Ecusonul din piept pe care-l port te ajuta pe tine sa-ti canalizezi mai bine debitul verbal negativ (goosfraba!) si are rol de bull’s eye ca la darts. Eu inteleg ca tu crezi ca banul iti ofera putere, insa nu ma cumpara pe mine. Eu am altfel de putere: sa iti dau camera de hotel cea mai nasoala, bautura cea mai calda de la bar, cea mai nefacuta friptura, cel mai prost schimb de avioane si cel mai prost proiect de cercetare! Si daca iti tai si firul de net, chiar te izolez de lume…
Sa stii ca voi fi mai serviabila cu tine daca ma stresezi, vorbesti mult si fara sens, iti schimbi comanda/parerea minut de minut, iar recomandarile mele nu le bagi in seama. Sa stii ca eu sunt din aia, fraieri, care raspund mai bine unei injuraturi plasata corect in conversatie, decat unui bacsis frumos bagat bine in plic 😉
Intamplarea face ca in timp rolurile de client si furnizor se inverseaza. Atunci sper sa nu ma cauti tu sa-mi vorbesti. Si tine minte karma is a bitch.