Am câştigat la loto!

Ei, aş, chiar ai avut timp să mă crezi? Nu vreau să îţi distrug emoţiile ce te-au cuprins încă de pe acum şi să nu citeşti în continuare, dar pariu că te-ai pus şi tu măcar o dată în pielea unui personaj câştigător la loto. Îţi înclini capul uşor într-o parte, te uiţi în zare şi începi să visezi… Tragi aer uşor în piept şi un zâmbet calm ţi se instalează în colţul gurii… Chiar, cum ar fi dacă…?

Dacă nu aş avea chiar milioane de fire de păr în cap, aş rămâne cheală smulgându-mi câte unul de fiecare dată când am auzit celebra poveste: un om a câştigat la loto cu varianta simplă, eventual folosind un singur bilet! Sunt alţii atât de disperaţi încât se combină zeci şi chiar sute de persoane în unele cazuri, ca să acopere cât mai multe variante, iar astfel (conform matematicii) să le crească şansele de câştig. Iar ăştia n-au noroc, în general. Tot pe un chiorea orbu’ îl prinde Dumnezeu de picior.

Dar te-ai gândit ce ai face cu banii? Ce? Ţi-ai lua maşină? Casă? Ai face excursii? Ti-ai da demisia? Ai rupe cele mai de fiţe cluburi? Ţi-ai face cumpărături doar la Viena, Londra sau Dubai?

Sau ai încasa o mare parte din ei cash ca să-i trânteşti în pat şi să te tăvăleşti în ei. Să te scalzi în bani, la propriu. Ei, cum ar fi?

Dar treaba nu-i aşa de simplă.

Citeam acum circa 2 luni pe un site din afară că un cuplu a câştigat o sumă fabuloasă la loto (după aceeaşi veche poveste: variantă simplă, un singur bilet.. şi nici nu joacă des.. Of, Doamne!) şi s-au gândit ei aşa să împartă câştigul cu alţi 20 de inşi. Rude, prieteni. Să dea câte un milion fiecăruia. (Poftim! Cer un pahar de apă că m-am înecat. Aham, aham.)

Ei, cum ar fi? Să primeşti 1 milion de dolari/euro/lire, la naiba, chiar de lei, doar pentru că ai dovedit că eşti prietenul bun al cuiva. Un fel de mătuşa Tamara şi moştenirea nesperată. Bată-vă, să vă bată! … norocul, vreau să spun, bătea-v-ar!

Eu n-am aşa prieteni. Norocoşi vreau să spun. Tu ca prieten, deşi te alegi cu o sumă de bani mai mică decât câştigătorul, statistic vorbind eşti mai norocos decât câştigătorul la loto, pentru că ăla măcar a făcut efortul de a pune un bilet. Tu nici măcar atât n-ai făcut. You were just being a good friend 🙂

Însă citeam ieri că treaba asta cu banii primiţi din senin i-a adus, se pare, dureri de cap unuia care s-a trezit tot aşa, peste noapte, posesorul câtorva milioane de euroi. Iar acum cică stă cu frica în sân. Că el avea o viaţă liniştită, la bătrâneţe, iar acum nu mai poate să doarmă de grija banilor. Că îi are, nu că nu-i are. Pasă-mi-te că nu s-a gândit când a pus biletul că poate-o câştiga. Atunci, pentru ce jucaşi, bre? Să joci teatru cu noi, ăştia peste care nu s-a răsturnat nicio căruţă de bani?

Cum vine asta? Rău e cu rău, dar mai rău e fără rău?

Zice-se că s-a gândit omul nostru, câştigătorul, să nu încaseze banii. Probabil că se teme să nu ajungă la psihopupu. Că se pare că psihologii avertizează că schimbarea bruscă a condiţiei sociale (în cazul ăsta de la sărăcie la bogăţie) poate să te alieneze. Bine, oricum suntem noi alienaţi deja pentru că trăim în vremurile astea, dar ziceam şi eu aşa, ca o atenţionare.

Şi atunci cum e mai bine? Să câştigi sau să nu câştigi? Am uitat să menţionez că banii de obicei vin şi cu faimă şi prieteni falşi. Poate unii vor să rămână în anonimat şi singuri, de-aia zic.

Uite, vezi? Eu de-aia n-am probleme de-astea. Pur şi simplu nu joc. (Pst, între mine şi tine fie vorba, se zvoneşte că cică ar fi şi măsluite tragerile loto la noi). Aşa că mai bine dorm eu liniştită.

În încheiere, mă simt datoare să dau nişte sfaturi (3 la număr) celor pe care îi bate gândul să câştige:
– dacă chiar vrei să câştigi, joacă
– ca să se cheme noroc, tehnic vorbind, joacă doar un bilet în variantă simplă (că altfel strici statisticile şi titlurile din ziare)
– ai grijă ce-ţi doreşti. 😉