Acest articol a fost citit de 1584ori
Menţionez de la bun început că îmi place să îi fac pe ceilalţi din jurul meu să se simtă bine! Un musafir la mine acasă va fi întotdeauna servit cu dulceaţă (făcută de mama, pentru că nu te pui cu specialiştii, ca să mă bag eu în seama să încerc să fac :P), sau cu alte lucruri de hales. Deci, îmi face plăcere.
Însă, sunt unii care îmi strică mie plăcerea. Rău de tot.
Eu sunt un om care dă cât poate din cât are. Mai fraieră de fel, incapabilă să spun nu, cum spuneam şi cu alte ocazii. Iar, în general, dacă mă rogi să fac ceva, pentru că sunt tembelă şi îmi lipseşte (se pare) instinctul de conservare, nevoia ta de a fi ajutat se va poziţiona peste celelalte interese ale mele. Parcă mi-ai fi poruncit să fac acel lucru, iar eu nu mai sunt propriul meu stăpân. Bănuiesc că dacă eram căţel, eram cel mai obedient animăluţ. Dar nu sunt. Căţel adică.
Şi îl vezi pe câte unul (care se ştie el.. sper eu) că îşi tot bagă nasul în farfuria mea când eu îmi comand la restaurant ceva de păpat. Azi o dată, mâine din nou, poimâine din nou, până la infinit. Şi încep să cred că degetul meu a fost dat împreună cu toată mâna! Pentru că am fost o singură dată de acord.
Eu cu împricinatul nu mă ştiu! Adică, am ieşit împreună pentru că facem parte dintr-un grup, dar nu suntem best buddies! Nu! Să fie clar înţeles!
Şi cu toate astea, când eu îmi iau ceva să bag pe sub nas, hopa! apare şi mâna/furculiţa flămândului (mă repet, se ştie el.. tot sper eu) în farfuria mea.
Păi bine, măi! Ce sunt eu? Crucea Roşie? Până şi dârnicia mea şi poleiala mea de fraier se uzează la un moment dat! Cât să mai îndur să îmi iei din farfurie? Iar când ezit să îţi spun “nu” (pentru că îţi cunosc obiceiul de a nu te putea opri şi de a continua după ce îmi iese “da” din gură), şi stau şi ezit, tu te bagi în seamă, ne mai aşteptând răspunsul meu, ca şi când ne ştim de o viaţă!
Hello!!! E cineva la mansardă la tine?! Când s-a împărţit bunul simţ, tu erai acasă? Sau umblai în farfuriile altora?
Eu declar cu mâna pe inima că asa ceva nu mai pot îndura! A ajuns să îmi fie mie ruşine de ruşinea băgăciosului! Că dacă îl refuz, tot eu pic prost. Că sunt chitroasă, or să sară mulţi să zică! Bre, stai un picuţ! Eu? Tot eu am o problemă?
În fond, dacă e farfuria mea, până nu vine chelnerul să mi-o ia din faţă, eu sunt stăpâna farfuriei! Este regatul meu, iar eu regină peste acel regat! Eu dau ordine, eu tai, eu.. spânzur mestec. Aşa că nu-mi spune tu mie că tu poţi să faci ce vrei pe domeniul meu! Ia, toate degetele acasă! Că muşc! Ham!
2 Responses to “Nu (mai) împart mâncare!”