Acest articol a fost citit de 6427ori
Nu pot să trec pe lângă ziua asta şi să nu spun măcar două cuvinte (cum sunt versurile celor de la Taxi “Cele două cuvinte” 🙂 ), pentru că bună, rea, aici am o casă. Nu mi-a dat-o ea propriu-zis, dar alegând să rămân aici când puteam să rămân în altă parte, înseamnă că am făcut-o pentru măcar UN motiv, aşa că, m-am gândit că ar fi cazul să îl caut. Si asta pentru că nu m-am oprit până acum serios asupra aspectului ăsta, pană să nu întrebe ProTV-ul şi toate mediile de ce iubim ţara asta. Chiar aşa. O iubim? Si dacă da, de ce?
Nu mă cuprinde falsul patriotism, nici moda momentului, ci pur şi simplu mă gândesc. In fond, nu poţi să treci chiar atât de nepăsător să nu te întrebi măcar un pic dacă măcar recunoştinţă ai de vreun fel, fie ea şi infimă, faţă de ţara asta.
Din capul locul vreau să spun că nu vreau să îi aduc reproşuri. Atunci când te duci să sărbătoresti ziua cuiva, nu te duci să îi spui “La mulţi ani! Să ne trăieşti etc” lângă care să adaugi şi vorbe de genul “Ai fost naşpa cu mine în momentul X. Nu mi-a plăcut cum m-ai tratat atunci când…” sau să te apuci să îl/o injuri. De ziua cuiva trebuie să ne aducem aminte de toate clipele frumoase. Pe lângă faptul că aşa e diplomatic, sentimentele pozitive prelungesc speranţa de viaţă.
De ziua sărbătoritului doar vorbe şi istorisiri frumoase. La fel ca la nunţi, botezuri şi înmormântări.
Primul gând pentru care i-aş fi recunoscătoare, ar fi faptul că am beneficiat de educaţie gratuită încă din şcoala generală şi până în facultate. Nu ştiu exact cum este la alţii şi nici nu doresc să compar, însă îmi place că există posibilitatea să faci şcoală gratis de la un capăt la altul al studiilor. In plus, chiar dacă au fost atâtea “generaţii de sacrificiu”, printre care şi a mea, am avut baftă de profesori unul şi unul. Profesori care au ştiut mai mult decât ceea ce scrie în manuale şi care chiar predau din plăcere. Eu am avut norocul ăsta şi pentru asta sunt mulţumită.
Totuşi, am ales să fiu aici şi nu acolo pentru că oamenii de aici sunt mai calzi. Nu sunt pădureaţă sau mistreţul neprietenos, şi chiar şi aşa, n-am putut să creez o legătură cu alţii din afară. Eram un alien (termen exact), adică eram cineva străin pentru ei. Aşa că n-aveam să schimb familia şi prietenii mei de aici pentru aşa statut de extraterestru. Si asta este a doua motivaţie pentru care am ales să fiu aici şi îi sunt recunoscătoare.
Pentru că sunt omul listelor, continuu să spun că îmi place aici pentru că:
* am fost răsplătiţi cu atâtea locuri naturale frumoase, pe care am face bine să învăţăm să le respectăm şi protejăm
(Masivul Bucegi)
* avem unul dintre cele mai frumoase costume populare din cate am văzut prin jur. Pentru că este o artă să creezi un port popular. Sper să mai reziste.
(Regina Maria în costum popular la 18 ani) Sursa foto
* avem probabil cea mai săltăreaţă muzică populară, de petrecere, tarafuri şi lăutari (lăutarii adevăraţi). Dacă ascultaţi cu atenţie, veţi inţelege despre ce vorbesc
* avem o bucătărie românească foarte gustoasă. La noi se găteşte, nu glumă.
(Radu Anton Roman)Sursa foto
* avem şi am avut actori valoroşi.
* ocupăm locul 1 în Europa şi locul 4 din lume la viteza de internet.
* ne-am născut aici şi n-am venit din alte părţi, ca alte popoare.
* este locul care are oameni cu simţul umorului, iar eu consider România tărâmul bancurilor. Tocmai de asta am şi deschis pagina Banc eria
Iar astea sunt doar câteva motive găsite fără prea mult efort. Fiecare are lista sa. O să las lista mea neepuizată, mai există şi anul viitor. Să fim noi sănătoşi şi să ne regăsim cu bine şi atunci. La mulţi ani! 🙂