Suricata în acţiune!

i-Real, fara egal

Acest articol a fost citit de 1442ori

Cei mai pertinenti (aş…) comercianti si lucratori comerciali se afla in dragu-mi Real. N-am placere, dar ma duc acolo pentru ca unul dintre iReal-uri se afla aproape de casa. Basca, mai e si non-stop. Aici m-a prins! Ca daca avea program normal, cred ca si bunul lor simt crestea pe masura. Asa, ei au o parghie asupra noastra, a celor care nu ajung pana in ora 9 la magazinul din colt.

Ma duc intr-o zi la irealisti, cumpar cele trebuincioase si ma asez la o casa de marcat (din cele 300 care nu sunt niciodata mai mult de 1% deschise, indiferent de aglomeratie. Ca asa-i in tenis.).

In fata mea inca 3 insi. La un moment dat se uita inspre mine casiera si imi spune ca dupa mine sa nu mai las pe nimeni sa se aseze, ca inchide casa. Si ca sa rog si eu lumea care se mai aseaza in spatele meu sa nu stea si sa le explic eu situatia.

Acuma, si eu nebuna. M-am pus sa fac ce mi-a spus aia. De parca eu eram platita de Real, nu ea. Si au fost multi care au tot incercat sa se aseze in spatele meu. Atata stres de la atatea explicatii n-am avut in viata mea! Chiar sa ma si cert cu unii! Ca de ce nu ii las EU sa se aseze. Auzi tu. Adevarat, Real fara egal…

In alta zi ma duc sa cumpar fructe. Niciodata nu ajung sa cumpar din piata, din cauza ca taranii au programul gainilor si nu al corporatistilor, si pleaca de cum se intuneca. Asa ca eu ajung la mana Realului. Ca sa nu mai spun ca eu n-am intotdeauna cash la mine si imi convine sa platesc cu cardul. Asa sunt eu, mai electronica.

Si ma duc in Real la raionul cu fructe. Clementine, portocale, grapefruit si banane. As fi mancat o banana. Cand ma uit mai bine, toate erau verzi. Ca astia de la Real aduc toate rebuturile si le fac stive sa le cumpere fraierii. Orice leguma si fruct sunt super maltratate pana sa ajungi tu sa pui mana pe ele sa le alegi. Adica oricum alegi cel mai bun din cel mai prost. Si oricum ajungi acasa si iti dai seama cand te uiti in punga ca ai ratat cate un rebut si l-ai platit.

Cu toate astea, ma uit si-mi adun rabdarea sa vad poate totusi gasesc ceva valabil in stiva de banane verzi (sunt eu nebuna daca invat un copil ca banana are culoarea galbena?!). Cand ma uit mai bine, vad o cutie cu niste banane in ea, langa stiva. Mai retrasa. Alea imi pareau mai galbene. Incep sa scotocesc pe acolo si in timp ce fac asta striga un baiat ce lucreaza pentru Real ca “alea sunt stricate”. Serios? Ii raspund ca arata la fel ca alea din stiva. Cum le deosebesc?! A tacut. N-are rost sa iei la bataie un client care subliniaza evidentul. Nici macar pentru salariul ala mizer pe care il primesti. Dar asta e alta discutie.

Plec de la banane si ma duc la clementine. Acolo era omor. Pentru ca smecherii de la Real cica au facut reducere speciala in zilele de x si y. Pret de 2.49 lei pe kilogram. Dar si asta e treaba romaneasca: luasem cu 10 zile inainte de acolo aceleasi clementine cu 2.49 pe kg, apoi cu 9 zile in urma cu 3.49 pe kg. Si, vezi Doamne, le redusesera pretul special pentru zilele de x si y decembrie. Totul fusese doar o inginerie iReala. Si ireal si fara iegal.

Plec scarbita (ca de fiecare data) de acolo.

Ce urari am eu oare pentru cei de la Real? Doar sa fie si ei obligati sa manance fructe si legume chinuite si batjocorite la preturi exorbitante si sa se considere fericiti. Cat despre reduceri si preturi speciale? Le doresc ca in excursiile alea pe care le fac din bonusurile primite pe spatele preturilor umflate la produse de nimic, sa plateasca dublu pentru orice. Chiar si taxa de utilizare a wc-ului. Ca sa ii arda si pe ei undeva. Si sa se simta nedreptatiti.

Daca mai sunt urari pentru ei si alte reclamatii, le astept cu drag.


One Response to “i-Real, fara egal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *