Suricata în acţiune!

O mare revărsată de copii şi… eu

Acest articol a fost citit de 9779ori


Sursa foto

Aşa a fost să fie. Să mi se întâmple mine. Găbism sau nu, se petrecu.

M-a împins curiozitatea să mă duc să văd Twilight, a 3-a parte. Şi eu ca fetele. Nu sunt neapărat fan al genului, n-am citit nici cărţile, însă spectacolul a fost suficient de artistic şi plăcut ochiului în primele două părţi, încât să mă împingă curiozitatea de la spate să mă duc şi la partea a treia. Pe de altă parte, chiar şi ca adult, dacă te iei prea în serios şi îţi îngăduieşti să încetezi să mai visezi frumos, chiar şi fantezii irealizabile, cred ca eşti cu un pas în groapă. Aşa că eu m-am dus să văz.

Şi mă prezint la cinema. Nimic nu avea să trădeze surpriza din sală. Când intru văd că toată sala era o mare de copii! Şoc! M-am gândit că poate am greşit locul. M-am uitat pe bilet, acolo era. Sala 10. M-am gândit chiar că poate n-am luat ce trebuie. Mă uit pe bilet, scria Twilight. Mă resemnez şi mă aşez cuminte în banca mea.

M-am gândit şi că poate e o producţie Disney, ceva. Dar, nu. Eram unde îmi dorisem să ajung. Înconjurată de copii de şcoală generală, în ciuda faptului că filmul este interzis sub 15 ani. Bine, pe mine dacă mă întrebaţi dacă are rost interdicţia o să vă spun că nu. Sex nu are. Are ceva scene de o minimă violenţă (sau poate am fost eu prea călită în viaţa mea să spun doar atât şi am văzut prea multe ca să mi se pară aia violenţă). Deci, a fost uşurel.

Trebuie să recunosc că îmi venea să mă afund în scaun de ruşine când am văzut ATÂŢIA copii!! Parcă se spărsese o conductă! Erau nefiresc de mulţi! Chiar şi pentru Twilight. Păi, cine să mai vadă filmul ăsta? Puştoaicele isterizate după vampiri şi… eu. Ca nuca în perete. Curiozitatea, cică, a omorât pisica. În cazul meu, curiozitatea de a vedea filmul.

Căutam cu disperare să văd câte un adult intrând în sală. N-ai să vezi. Doar eu şi ei. Mii de copii! Tone, grămezi! Parcă venisem să îi supraveghez. Şi iată, că în sfârşit, găsisem un grup în care să-mi impun voinţa! Copiii de clasa a 3-a, şi eventual câte unul de 18 ani. Targetul filmului? Persoane fără drept de vot.

N-are rost să scriu prea multe despre filmul în sine, că a fost slăbuţ, după părerea mea. Mă aşteptam la mai multă acţiune. A fost pe alocuri plictisitor grav! Iar regia, fără cuvinte de laudă. Ca să nu mai zic că am râs cu poftă la scena cu câinii vorbitori. Of, Doamne.

Însă, cel mai mult m-a distrat puştimea. Cum tresăreau ei la fiecare umăr gol pe care îl vedeau şi la fiecare pielicică descoperită, deşi, cum spuneam, nu e sex deloc în filmul ăsta. Nu mai vorbesc de gălăgia din sală, MAI ales când e vorba de copii. Foşnete de pungi, popcorn, lumini de la ecranele telefoanelor mobile, râsete, comentarii. Ceea ce mă face să mă gândesc la vârful confortabil al patului meu de acasă, de unde urmăresc în general filme în linişte.

La final am ieşit ca în armată: târâş pe burtă. Ruşinea nu dispăruse până la genericul cu credite. Puştii însă, mi-au făcut şi loc pe culoar să trec la plecare. Că eram destul de distinctă (distinsă) în marea aia de pitici, plus că vârsta impune respect! Cred că ridurile m-au scos în evidenţă. A fost o experienţă straşnică! Twilight 4, iată-mă ca vin! Eu nu renunţ şi nici n-are ce învăţare de minte să-mi fie. Doar că data viitoare o să îmi pun ochelari de profesoară şi o sa îmi iau o riglă la mine. Care mai face gălăgie, al meu e!


7 Responses to “O mare revărsată de copii şi… eu

Leave a Reply to ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.