Roşu în faţa ochilor

Mă aflu într-o expectativă totală! De câte ori văd zilele astea pe cineva, oriunde s-ar afla, îmbracat în roşu, mă aştept să fie Moş Crăciun! Atât de teleghidată am ajuns, încât mă aştept să fie oriunde! Capa mea de întărâtat taurul este costumul de Moş Crăciun.

Azi treceam prin parc şi am văzut un grup de oameni mai în faţă venind înspre mine, iar doi dintre ei erau îmbrăcaţi în roşu! DOI Moşi Crăciuni! Nu unul! M-am înşelat însă. Pe măsură ce mă apropiam de ei realizam că erau doar nişte oameni simpli. Numai eu ştiu de ce m-a umflat uşor râsul când am trecut pe lângă ei. Culmea e că unul dintre cele două personaje mai şi căra un sac în spate! Eh, zi tu acum, să nu te inducă în eroare?! Bine că, fiind în parc, n-am căutat din ochi şi renii. Că doar n-o veni Moşu’ fără reni.

Dar NU era Moş Crăciun! L-aş recunoaşte oriunde! Nu era el! Tocmai eu să nu-l cunosc?! Sunt prietenă la cataramă cu el. Ne ştim de foarte mult timp, sau cum ar zice englezul “we go a long way back”. Am fost uşor dezamăgită.

Ce neinspirat trebuie să fii să porţi roşu acum. Să te trezeşti când stai la semafor să traversezi strada, că ţi se agaţă de pantalon un copil să te întrebe “Moş Crăciun, unde este maşinuţa mea?!”. Bine, acuma, cel mai probabil te va întreba “unde este iPad-ul / Kindle-ul meu”.

Sau să te simţi brusc total inoportun când intri într-un magazin unde se face o promoţie, iar promoterii să fie îmbrăcaţi în hainele de sezon (cum altfel crezi că au gândit-o fetele de la marketing?!). Vor începe clienţii magazinului să te întrebe diverse: cu cât dai cârnaţii, cu cât este mai ieftină fleica de porc, sau la câte kilograme de caltaboş primesc o reducere de preţ.

Zilele astea două, până în Crăciun, voi face şi eu experimentul. Am un palton roşu şi cred că găsesc şi alte accesorii roşii, le îmbrac şi mă plimb prin oraş. Să văd ce se întâmplă. Oare ce solicitări voi primi şi câte oferte mi se vor propune?