Acest articol a fost citit de 3095ori
Din cand in cand cred ca am dreptul la o opinie. Dupa ce am stat stramb si am judecat drept (visez eu), m-am decis ca daca tot n-are timp lumea sa ma asculte, sa am si eu un loc al meu, liber, unde sa-mi insir ideile alea putine, dar fixe. Si uite asa s-a nascut blogul. Iar acum blogul asta personal mai inghite o idee. Am curajul sa spun ca nu agreez ideea unui tatuaj. Pe mine, adica. Ceilalti faca ce-or vrea! Cum ziceam si in alte dati, cat timp nu ma deranjeaza pe mine, si cu capul de pereti sa se dea.
Dubios e ca imi plac (alea proaspete, ca alea vechi… arata vai de mama posesorului). In fond sunt o forma de arta. Aici probabil au fost multi fraieriti. Cum ar zice omul de vanzari, asta a fost the selling point. Ca, domne, pielea lor e imbracata in arta. Hai, mai:) La cat costa un tatuaj, poti da banii aia sa cumperi tabloul unui artist plastic debutant si te poti numi posesor de arta. De ce trebuie sa fie pe pielea ta?
Eu nu ma pot obisnui cu a avea niste riduri permanente. Iar astea sunt naturale. De ce mi-as dori un tatuaj? Daca chiar vrei ceva permanent, atunci casatoreste-te sau ia-ti un credit. In special un credit! De ala nici Sfantu’ nu te mai scapa!
Cand nu inteleg ceva, ca de exemplu fenomenul tatuajelor, pun de obicei intrebari. Decat sa par desteapta, mai bine intreb (sa spulber orice dubiu ca as fi, nu de alta). Vreau sa aflu de ce isi fac oamenii tatuaje. Ma refer la oamenii astia de la oras, nu aborigenii din cine-stie-ce trib. Pentru aia reprezinta un ritual, o cultura, un obicei. Dar oraseanul de rand, ala care merge toata ziua pe asfalt, lucreaza intr-un turn de sticla si isi freaca coatele de tejgheaua unui bar dupa program, pana il uita Dumnezeu, ala ce vrea sa zica cu tatuajul respectiv?
Mi-a spus unul ca isi face un tatuaj ca asa e cool. Am mai auzit si cuvintele misto, fun si bestial. Media de varsta a “intervievatilor” insa imi strica echilibrul cercetarii, iar rezultatele sondajului nu mai sunt reprezentative in populatia totala (marketer-ii stiu ce baliverne bag eu aici ;)).
Mi-a mai spus cineva ca daca vreodata si-ar face un tatuaj ar fi un tribut pentru o persoana draga. Ca un fel de semn de recunostinta. Eu zic sa-i iei o floare, sa il/o duci la un concert, sa-i platesti rata la casa, sau sa-i iei un cadou frumos, si nu sa-ti tatuezi ceva pe piele. Ca oricum fizic, nu se alege cu nimic de pe urma aprecierii tale. Basca, se mai si sperie cand isi vede moaca pe pielea cuiva (daca asta a ales sa-si tatueze)! Chiar, nu vi se pare mega-extra-giga dubios sa va vedeti fata tatuata pe pielea cuiva?! Eu de-abia suport sa ma vad in oglinda cateodata, d-apai sa imi mai si vad mecla tiparita pentru totdeauna pe cel mai mare organ al omului?!?! (pentru cei care nu cunosc, pielea este cel mai mare organ al omului, si nu.. hm, hm. Desi sunt unii care isi tatueaza si partile… alea).
Apoi te vezi peste ceva timp (luni, ani), dupa despartirea de persoana care si-a lasat moaca pe tine, ca nu mai stii cum sa scapi de tot, de ea. Ai fi in stare si sa-ti amputezi bratul, doar ca sa scapi definitiv. Ii mai vezi pe unii ca mai toarna inca un tatuaj nou peste cel vechi, ca sa acopere rusinea (ca Angelina Jolie n-o fi facut la fel…). Omul cat traieste invata…
Mai sunt si aia care isi tatueaza nume pe ei: numele lor (ca sa stie taximetristul unde ii duce acasa de la carciuma, eventual cu adresa cu tot, caz in care e obligat toata viata sa nu-si schimbe domiciliul!), sau numele altuia. Nu inteleg de ce ai face asta?! Te pregatesti de Alzheimer?!
Esti un produs in magazin sa ai pictograma, holograma, indicatii, data expirarii, producator, importator si toate cele scrise pe tine?! In cazul in care te cumpara careva sa iti stie tot istoricul? Dar sa nu fiu totalmente rautacioasa.
E adevarat insa, poate nu ma ridic eu la nivelul solemnitatii momentului tatuajului (ce solemnitate, frate?!). Nu sunt in target, ce sa-i faci. Sunt in afara legii. O proscrisa, cum ar veni.
Dar daca tot ai decis ca asta vrei, chiar si dupa expunerea momentului meu de Gica Contra, ma gandesc sa arunc si o garnitura de 2-3 sfaturi:
1. asigura-te ca modelul si dimensiunea chiar sunt ce voiai (stiu cazuri de rateuri.. si sa ai unul pe propria piele.. ouch!)
2. gandeste-te in perspectiva (peste 2, 3 sau 15 ani). Il mai vrei?
3. …. revino la punctul 2 mai mult de 10 minute.
4. adu-ti aminte ca e permanent!
5. …. revino la punctul 4 mai mult de 10 minute.
6. daca te gandesti (chiar si intr-un viitor incert) ca vrei sa te insori, s-ar putea ca pe nevasta-ta sa n-o cheme Floarea
7. asteapta-te sa ma intalnesti si sa incerc sa scot de la tine raspunsul la intrebarea “de ce”.