Acest articol a fost citit de 1584ori
Dis de dimineaţă la birou cu tone de treburi pe cap (camioane întregi de treburi), mă sună un client, pe care nu-l cunoşteam, că el vrea neapărat să treacă pe la firmă să semneze nişte acte. Era de o urgenţă maximă pentru el. Evident, îi spun că îl aştept. Îmi confirmă că ajunge la x.30.
La ora x.08 mă taie o problemă şi mă duc la baie. Îmi zic că oricum durează 2 minute şi oricum am timp până ajunge clientul la şi jumate. Numai că la x.13 când ies din baie, clientul era deja ajuns şi îl întâmpină un coleg!
Îl văd, mă vede. Îl întreb “Dumneavoastră sunteţi domnul….?”. El “da, săru’mâna”. Zâmbim unul la altul, întindem mâinile să dăm noroc, la care eu, în graba mea eternă (prin viaţă şi etc), încep să zic “îmi pare bine” şi termin prin a zice “îmi pare rău”.
… e drept, “rău” s-a auzit aşa usurel, căci el se grăbea înspre sala de protocol. Eu voiam de fapt să mă scuz că n-am fost la birou să îl întâmpin, el ajungând cu mult mai devreme. Însă am reuşit doar să scot o mare perlă pe gură. Salutul meu a fost un fiasco total.
Las-o aşa… Merge.
2 Responses to “Cum să NU saluţi”