Profil de hoţ pe timp de criză

Alaltăieri aud ştire: un amărât fura din case ce putea şi el, dar nu era mofturos, fura şi din frigider. Că dacă nu putea prădui altceva, gen electronice, bani sau bijuterii, ca să vândă, de mâncat tot trebuia să mănânce şi el. Nu?

Atât de rău am ajuns, să n-aibă nici hoţii ce să ne fure? La o adică, am impresia că putem lăsa şi uşa casei descuiată, ca la canadieni, dacă tot nu avem lucruri de preţ în apartament.

După cum zice ştirea (aici), nea hoţu’ făcea şi un efort destul de considerabil ca să ajungă la locul faptei. Cică se căţăra pe clădire şi până la etajul 4 ca să intre în casa pe vreun geam lăsat deschis. Tot atâta efort pentru mâncare. Spiderman înfometat.

Treaba îmi aduce aminte de o scenă dintr-un film de duzină, Coyote Ugly, făcut înainte de criză (atenţie), în care o tipă avea în congelator dosiţi nişte dolari, pe care nu i-a mai găsit după ce i s-a spart casa. Nu-mi dau seama dacă a fost cu intenţie sau cu direcţie, adică dacă hoţul din film a cotrobăit intenţionat în frigider sau nu, şi nici dacă murea de foame. Ăsta al nostru, însă, cam murea de foame.

Nici hoţii nu mai sunt ce-au fost. Puşca şi cureaua latăăă, ce pungaşi aveam odată…