Acest articol a fost citit de 2155ori
La cum văd că se dezvoltă totul pe verticală din cauza suprapopulării planetei, şi cum zgârie-norii din SUA acum zgârie doar smogul şi au fost detronaţi de mult de Petronas Towers, dar şi de alte şi alte structuri inginereşti, mie mi se înmoaie genunchii. Eu o să rămân la sol cu frica mea de înălţime.
Cred că doar pentru că mi-am autoimpus să nu mă gândesc la asta, am putut călători cu avionul. Da, o făcui şi p-asta. M-am gândit că n-are rost să mă agit că îmi e frică de înălţime (aleg să cred că nu rău, ci doar frică), pentru că la 10.000 de metri în aer n-ai unde să te duci decât în jos. În bot, adică nosedive. No, deci ce rost avea să îmi fac probleme. Am fost atentă la instructajul echipajului, am citit cartonaşele cu instrucţiuni din saculeţul scaunului şi mi-am pus căştile pe urechi. Să dormim liniştiţi, FNI, pardon, Lufthansa veghează pentru tine.
Nu era loc să mă gândesc la nemurirea sufletului şi nici la IDEEA că mă aflam la hăt kilometri în aer. Asta mă face curajoasă, nu? Haha, si-gur!
Atunci cum se explică faptul că tresăream în scaun la fiecare scenă din “Dreptate la înălţime” când am fost la cinema zilele astea?! Să fi fost faptul că era ditamai ecranul? În loc să fiu atentă la acţiunea filmului (între noi fie vorba, tare, tare prost…), mă gândeam non-stop că ăla e un actor, că n-o să sară, că dacă sare are happy ending oricum şi alte prostii. N-am văzut nicăieri vreun avertisment pe lângă cel cu interzis sub xx ani, să fie şi unul cu “interzis celor cu frică de înălţime”. N-a mai strâns nimeni braţele scaunului mai straşnic decât mine! Parcă eu eram pe pervaz…
În niciun caz. Nu cred că viitorul e pentru mine. Sau, mai bine zis, nu cred că inginerii viitorului şi-au făcut calcule şi pentru oameni fricoşi ca mine. Dacă mai trăia Nea Nicu ar fi ordonat construcţia Casei Poporului pe verticală, nu ca o mare plăcintă cum e acum. Dar, ăla era trendul atunci. Nu, domne, viitorul e în sus (vorba cântecului “The only way is up“). Cine rămâne la pământ e fraier.
Pentru fricoşii ca mine, ar fi o mare realizare vizitarea: Sears Tower cu balconul său din sticlă (deja sunt verde la faţă) sau o piscină a infinitului ca a hotelului Marina Bay Sands din Singapore, sau poate o piscină a infinitului naturală, ca cea de pe Cascada Victoria, numită piscina diavolului, Devil’s Pool (deja dau ochii peste cap şi mă înmoi… oţelul, să vină oţetul!). Pot sa scot Cascada din bucket list…
Nu am nicio şansă! Ori mă sedez, ori mă hipnotizez, ori… nu ştiu ce să fac. Curaj, găină, că te tai!
Ca evoluţie în timp:
Sursa foto