Curatenie de primavara

Nu sunt eu d-aia sa ma justific pe unde am lipsit si de ce, ca nu mi se pare politicos. Ai lipsit, iti asumi, zic. Si, nu ca sa justific, dar m-am gandit ca poate va bag in culise. Pentru ca zilele astea m-am ocupat cu, ati ghicit, curatenia de primavara.

As fi preferat sa fac o mie si una de alte lucruri, vizionat filme, ascultat muzica, invatat versuri (da, mai fac d-astea daca imi pica ceva cu tronc, ca d-aia lesin cand aud pe cate unul ca poceste o piesa arhicunoscuta… arrrr!), citit carti, mers in parc, gatit placinte… Dar ajung si la placinte. 😀

Dar, cum peste 2 saptamani e mare sarbatoare, iar in zilele ce urmeaza se preconizeaza niste vizite, am zis sa fiu si eu gospodina. Adica sadea! Ca la carte. Macar de 2 ori pe an. De Craciun si de Paste, evident. In rest, pe unde vede soacra, vorba aia.

Am lasat doar un radio sa bazaie (nu de alta, dar sa nu ratez vreo apocalipsa care sa ma prinda in curatenie..). Ca sa largesc paranteza, daca vine apocalipsa, macar sa fiu si eu prezenta si sa las naibii curatenia. Cui ii mai pasa daca e curat, ca oricum ‘deranjeaza’ totul daca vine apocalipsa.

Si incep din bucatarie: geamuri, podele, pereti, dulapuri, aragaz+cuptor, frigider, flori (alta fata are o bucatarie cu un pervaz cu flori in ea 🙂 ), am continuat cu baia curat sus-jos, camerele, spalat, impaturit, calcat.. Hai ca deja m-am plictisit, povestind doar. Si am continuat asa peste tot, asta era ideea.

Noah, si ca sa fie totul frumos, m-am infipt si intr-o placinta. Cu dovleac. Sa fie incununarea muncii mele. Am uitat de ora pamantului, de turbulentele politice, de boli, razboaie si toate cele, si m-am bagat in placinta. S-a lasat cu pansament, bandaj si un blat intins intr-o forma mega-ciudata, dar a iesit ca in povesti. (dau si reteta doritorilor :P)

Pana la ora povestirii, placinta e deja istorie. Fara poze. Ca o amintire frumoasa. Ca o fata Morgana… parca nici n-a fost… sau mi se pare de foame c-ar mai fi?! Hmmm. Doar tava s-o mai spal, s-apai chiar ca e ca si cum nu s-a intamplat nimic.

In culise la mine a fost mare haos in ultimele zile. Nu de alta, dar imi trezeste amintiri frumoase. In copilarie, dupa ce ii ajutam pe ai mei sa bata covoarele (sanchi ii ajutam.. ca si aveam eu muschi pentru asta), ceea ce reprezenta finalul curateniei (ca asa am invatat, sa fac curat de sus in jos 😉 ), ritualul din final era sa ma intind pe covorul curat in camera dupa ce il montam la loc. Si uite asa, ca pana in prezent (poate sunt eu defecta) la fiecare final de curatenie, ma asez jos, ca arabul. Placerea mea. 😛