Nici bună ziua, nici …

Principala diferenţă dintre ţăranii de la ţară şi blocureşteni, este că la ţară toată lumea salută pe toată lumea. La oraş însă, saluţi pe cine vrei, dacă vrei, iar uneori nici nu foloseşti “bună ziua”. Mai pe scurt, e un stil mai miserupist. Probabil în ziua în care s-au inventat oraşele şi s-a decis puhoiul să se adune în blocuri, s-a decis şi ruperea de civilizaţie. Cam la propriu.

Plăcerea finală a unei zile este să te retragi în cutia ta, ca un băţ de chibrituri ce eşti. O mâncare, un film, un somn. Cam ăsta-i planul. Nimic complicat.

Dar când intri în bloc, te poţi întâlni cu un vecin, de exemplu, care te ia direct cu “citirile, să aduci citirile” sau “şedinţă, azi şedinţă”. Poate ar trebui să explic fenomenul. Urmează…

Nea ăsta de n-a învăţat nimic în cei 7 ani de acasă (deşi e de mult la vârsta a treia), e atât de grăbit în uraganul existenţei sale, încât consideră că e de prisos să te mai salute. Vorba aia “nici bună ziua, nici ******” (este totuşi Săptămâna Patimilor, n-o să duc vorba la bun sfârşit..). Nu, n-ai să vezi. Ci, el sare la ce-l interesează pe el. Că la naiba, te-a văzut şi ieri, azi de ce să te mai salute?!

Uneori, când îi observ înainte să mă intersectez cu ei (cu alde nesalutacii), le zâmbesc ca o preîntâmpinare, dar când îi aud, mă desumflu imediat şi îmi vine să îi înjur şi eu la rândul meu (pentru că mie aşa îmi sună abordarea lor, ca o înjurătură).

Într-o zi, unul exagerat de zelos, chiar m-a urmărit de la geam cum intram în bloc. Eu am luat liftul, iar când am coborât din lift, mi-a ieşit în cale strigând după mine “apometrele!”. Chiar aşa, fără predicat. Să fac infarct când l-am văzut şi alta nu! Auzi, tu frate, m-a urmărit să-mi zică să dau citirile la apometre… De parcă eram un paria al societăţii lor blocureştene care trebuie strunit ca să revină pe calea cea dreaptă.

Doamne, apără şi păzeşte! Mai să nu-ţi faci o cruce când vezi exemplare d-astea civilizate care consideră că ei sunt cei mai jmecheri doar pentru că locuiesc într-un bloc, şi nu într-o casă de chirpici. N-am să înţeleg niciodată dacă poate are şi vârsta un rol, ca şi când pe măsură ce te grăbeşti spre finalul vieţii, uiţi lucrurile de bază. Aşa cum este salutul, oameni buni. Salutaţi-i şi voi pe nefericiţii cu care vă intersectaţi. Şi nu, n-o să fiţi ciudaţi dacă după duminica asta chiar salutaţi 40 de zile cu Hristos a înviat! N-o să arunce nimeni cu agheasmă pe voi zicând “ia uite-l şi pe ţăranul ăsta ce zice..”.

A, dacă vă mai zic şi că după Înălţare, se salută cu “Hristot s-a înălţat” cred că vă dau pe spate cu informaţiile astea, nu? Că, nah, voi nici bună ziua nu daţi, cum aţi putea să spuneţi aşa ceva. Doamne Sfinte! Ce pretenţii absurde am şi eu…