Femeia intretinuta

Intr-un fel parca ma simt datoare sa aduc lamuriri, sau cel putin viziunea mea personala, vizavi de banii intr-un cuplu si ceea ce vorbeam zilele trecute in postarea cu fifty-fifty.

Probabil ca multi vad tot felul de pitipoance si tot felul de dame de companie (incerc sa fiu cat mai blanda in exprimare) care isi traiesc toata viata incercand sa il suga pe unul efectiv de toti banii. Sa il usuce de tot, ca doamna cu coasa cand vine sa suga viata din tine. Cam asa sunt unele: pe interes. Interesul lor este barbatul avut, un pic frumos si care rezista la bancuri si glume. Nu astea sunt trasaturile generale? Bogat, simpatic si cu simtul umorului. Cam asa viseaza fetele, nu?

Adicatelea, eu ma vad datoare sa incerc cel putin sa pun o dinamita la temelia acestui mit, cum ca toate femeile isi doresc sa fie intretinute si isi doresc neaparat un barbat bogat langa ele. Desi banii nu aduc fericirea (dar cu siguranta o intretin), un strop nu strica. Iar mie imi pare (si am inteles ca asa gandeste si majoritatea) ca barbatul ar trebui intr-o relatie sa castige cu ceva mai mult decat ea. Iar asta n-are legatura cu materialismul, ci cu felul in care se simt ei, jumatatile noastre mai bune. E o chestiune de macism cu care nu sunt neaparat de acord, dar pe care o accept. E de inteles pe undeva de ce el ar vrea sa castige mai mult decat ea, pentru ca asa a fost obisnuit in ani si decenii si secole la rand: sa fie stalpul familiei (imi si imaginez un par in mijlocul casei) sau capul familiei, cum ii mai zice (ca si cand femeia e o gaina fara cap care alearga de nebuna).

Lasand la o parte formularile astea invechite, nu mi se pare normal si nici n-am putut sa inteleg pana acum o femeie care sa isi doreasca sa isi gaseasca un prost (domnilor, va rog sa va acceptati statutul, care sunteti) care sa o intretina, ea nefacand nimic pentru fericirea acelor bani. Adica, cam cum le vezi pe toate ţoampele din media mondena, ca isi trag iubiti fotbalisti care le tin pe mancare, bautura, casa si f*tai (sa-mi fie iertat limbajul). Amu’, daca se insoara cu ele si fac copii, iar ele se ocupa de casa, e alta mancare de peste. Dar daca doar plimba ursul aiurea prin cluburi, baruri, chermeze, bairame si alte lucruri de genul, pot sa le etichetez eu altfel decat femei usoare (a se citi curve)? Sa imi fie cu iertare, dar cam asa imi iese la socoteala.

Exemplele ar fi multe, dar nu sunt aici sa dau eu nume. Daca se simte vreuna si isi pune intrebari daca e sau nu dama de companie/femeie usoara/curva, atunci poate e mai inteligenta decat cele care nici macar nu se gandesc c-ar fi. 😉

Eu nu sunt de acord cu conceptul de femeie intretinuta si cu ce inseamna ea. Desi, mi se pare normal ca unele lucruri sa le plateasca el. Iar aici ma refer la: sa fie domn cand iese pentru prima oara cu ea in oras si sa achite nota de plata (desi si ea ar trebui sa faca macar gestul ca ar vrea sa achite jumatate), sa ii cumpere niste flori din cand in cand, un parfum, o bilet la film sau teatru, sau un cadou de 8 martie macar. Adica niste gesturi minore, dupa parerea mea. Nu neaparat pentru ca dragostea trece prin stomac, dar pentru ca asa imi pare mie normal (si posibil sa nu fiu singura) ca s-ar face. Tot la fel cum si ea trebuie din cand in cand sa ii ia bilete la meciul/concertul preferat de exemplu, sau cate o chiţibuşărie care lui ii place mult.

De fapt, ma uimeste, streseaza, dar si enerveaza atat de mult conceptul de femeie intretinuta, incat pana sa apara piesa Sophie a lui Maximilian (video mai jos), chiar credeam ca barbatii sunt orbi! Nu prosti neaparat, ci orbi! Ca altfel nu puteam sa imi explic de ce sunt toti atrasi ca mustele de miere de asemenea exemplare goale la mansarda. Asadar, sa aud din gura tipilor asa ceva, m-a mai linistit! Nu vreau sa fiu patetica si sa spui ca specimenele astea fac femeile adevarate si cu capul pe umeri de ras, dar.. parca pe undeva asa simt. Noah, bine c-am lamurit-o si p-asta. 🙂