Suricata în acţiune!

Interviul pentru job. Real vs fictiune

Acest articol a fost citit de 4913ori

De cate ori n-am fost fiecare dintre noi macar o data la un interviu care a mers ingrozitor de prost?! Din propriile-mi experiente, as putea chiar sa fac o paralela intre felul real si imaginar in care am putea reactiona la interviu si capcanele angajarii. Cum ar fi sa spunem cu adevarat ce gandim, in loc de “sa facem frumos”?

Intrebare/comentariu: Observ in CV ca ati petrecut foarte putin timp la ultimele joburi.
Raspuns conventional: Da, din pacate anumiti factori care nu au depins de mine m-au impiedicat sa imi continui activitatea, factori legati de dezvoltarea profesionala blablabla…
Ce gandim de fapt: Toti sefii mei au fost niste boi! Daca insisti asupra problemei, as putea ramane cu impresia ca nici prin firma asta lucrurile nu stau prea diferit.

Intrebare/comentariu: (dupa ce am asteptat o ora sa intru la un interviu programat!) Ati adus cu dvs o copie a CV-ului? Ca altfel intervievatorul nu stie nimic despre dvs!
Raspuns conventional: Imi cer scuze, nu m-am pregatit in acest sens. Daca imi acordati inca 5 minute, voi pregati CV-ul.
Ce gandim de fapt: Ba, ej nebun?! Ma chemi la interviu si nu stii de ce m-ai chemat?!

Intrebare/comentariu: Scrie in CV ca vorbiti engleza fluent. Banuiesc ca nu este cazul sa purtam o conversatie in engleza, mai ales ca scrie ca ati si lucrat in SUA aproape 2 ani.
Raspuns conventional: Daca doriti intr-adevar sa purtam o conversatie, nu am nimic impotriva. Imi va face placere.
Ce gandim de fapt: Don’t try me, bitch!

Intrebare/comentariu: Unde va vedeti peste 5 ani?
Raspuns conventional: Imi doresc sa avansez profesional pana la cel mai inalt nivel posibil, eventual pe o functie de conducere in acest domeniu. Sa imi iau doctoratul blabla.
Ce gandim de fapt: Tu stii ce vei manca maine la pranz? Nu? Atunci ce naiba vrei de la mine?!

Intrebare/comentariu: Daca mai aveti dvs intrebari sa mi le adresati, acum aveti ocazia?
Raspuns conventional: As dori sa stiu mai multe detalii despre proiectele pe care le desfasurati in companie. Stiu ca sunteti axati pe domeniul blabla si ca aveti parteneriate pe partea de media, dar as dori sa stiu mai multe detalii in acest sens, pentru ca informatiile despre companie pe care le-am gasit au fost destul de putine.
Raspunsul intervievatorului: Imi pare rau, dar activitatea noastra este confidentiala.
Ce gandim de fapt: Poftim?! Pai si eu de unde naiba stiu daca ma intereseaza firma voastra in continuare daca nu imi spui cu ce naiba va ocupati in fond?! Ok, inteleg, in domeniul blabla, dar ce anume faceti?!

Intrebare/comentariu: Spuneti-mi 3 defecte pe care le aveti.
Raspuns conventional: sunt o persoana perfectionista, nu renunt pana nu rezolv ce mi-am propus si un alt blablabla.
Ce gandim de fapt: Sa dea naiba daca iti spun asa ceva! Daca chiar vrei sa stii, iti dau sa citesti o lista aici.

Intrebare/comentariu: (la telefon, o secretara) Mi-a dat seful sarcina sa va sun sa va chem la interviu. Puteti sa ajungeti la noi? Cam intr-o ora?
Discutie reala:
Eu: Imi cer scuze, dar nu pot ajunge intr-un timp atat de scurt.
Ea: Dar ce, draga (chicotind), ce dureaza atat, trebuie sa te machiezi?
Eu: Sunt momentan la serviciu si nu pot sa fiu prezenta la interviu intr-un timp atat de scurt.
Ea: A, lucrezi?
Eu: Da, scrie si in CV ca sunt angajata in prezent.
Ea: Aa… pai atunci cand poti sa vii (deja imi vorbea la per tu)?
Eu: Spuneti-mi dvs o ora cand poate seful dvs sa ma primeasca.
Ea: Maine la ora etc etc (detalii).
Eu: Imi puteti da niste indicatii despre cum ajung exact la adresa? Pentru ca imi este cunoscuta zona, dar nu si adresa exacta.
Ea: Faceti stanga pe strada si este la capatul strazii.
Eu: Care strada, ce numar, din ce directie fac stanga?!?
Ea: Nu stiu eu sa explic mai bine (chicotind). Nu le am eu cu orientarea, hihi.
Ce gandim de fapt: Fa, esti proasta?! Pe ce planeta traiesti si cum de ai un job?! Si de cand naiba ne tragem de sireturi?!

Intrebare/comentariu: Da, va multumesc pentru timpul acordat testului, dar sa stiti ca raspunsul il dam peste o saptamana, cand poate va mai chemam la un interviu ulterior, poate nu.
Raspuns conventional: Da, inteleg. Astept cu interes un raspuns de la dvs.
Ce gandim de fapt: Inteleg. Dati-mi va rog un pic CV-ul si testul meu (apoi facut franjuri in ochii intervievatorului si aruncat in fata lui, apoi plecat in mare tromba, eventual cu parul aruncat in vant peste umar, ca o diva!) — de cate ori nu v-ati dorit sa plecati asa de la un interviu?!

Intrebare/comentariu: (intervievatorul intra in camera, se prezinta, se uita pe CV si zice) Da, vad ca nu aveti profilul candidatului pe care il cautam pentru ocuparea acestei pozitii.
Raspuns conventional: Imi pare rau sa aud asta, dar as dori sa stiu cum de ati ajuns la aceasta concluzie?
Ce gandim de fapt: Si nu puteai sa imi zici asta inainte sa imi pierzi timpul sa ma chemi tocmai pana aici?! Tu crezi ca telenovela aia de pe Acasa ma asteapta pe mine?!

Am fost inspirata totusi si de alte 89 de intrebari pe care le-am gasit pe myjob. Printre care:
Intrebarea 58. Esti agresiv?
Raspuns conventional: In niciun caz.
Ce gandim de fapt: O data am aruncat cu scaunul dupa un coleg, iar alta data am injurat ca la usa cortului cand m-am oparit cu cafea. Se pune?

Intrebarea 29. Care este lucrul care iti place cel mai mult? De ce?
Raspuns conventional: Sa particip ca voluntar la activitati care sprijina comunitatea.
Ce gandim de fapt: Nu ma pot decide intre mici cu cartofi prajiti si bere, dormit pana la pranz sau sa infulec inghetata pana imi ingheata creierii. La asta te refereai, nu?

Intrebarea 88. Cine este eroul tau? De ce?
Raspuns conventional: Donald Trump, pentru spiritul sau de afaceri.
Ce gandim de fapt: Chuck Norris. De ce? Chuck Norris n-ar intreba de ce.

Intrebarea 89. Presupunand ca poti face tot ce vrei, ce ti-ar placea cu adevarat sa faci in viata?
Raspuns conventional: Mi-ar placea sa particip la o cina privata cu cele mai influente personalitati ale lumii afacerilor si mass media.
Ce gandim de fapt: As sta ca un boss in hamac pe malul Oceanului, cu un cocktail cu umbreluta in mana si cu un sclav sa imi faca vant cu frunza.

Corect?


14 Responses to “Interviul pentru job. Real vs fictiune

  1. așa, pe 15 am și eu unul!

    • Gabitelu

      Hmm, deabia astept sa-mi spui cum a decurs 🙂
      Ma intereseaza doar partea pe care ai gandit-o, nu neaparat ce ai raspuns oficial :)))

  2. ultima data cand m-am angajat undeva, in urma cu mai multi ani, tot asa… am fost nevoit sa-mi fac cv-ul pe loc. mi s-a parut putin aiurea ca nu mi s-a spus sa vin cu unul de-acasa pentru ca deh… datele exacte, ani, luni… nu prea isi fac loc in memoria mea 🙂

    • Gabitelu

      mie astia imi par dobitoci sa te intrebe pe tine daca ai CV-ul la tine. Desi stiu ca parerile sunt impartite, si ca ar fi bine sa cari si tu unul cu tine, e inadmisibil sa nu aiba habar DE CE te-a chemat acolo, sau cine esti.. de parca ai fi inca o vita la abator… Profesionistii lui peste prajit!

  3. ma facut sa zambesc calumea :))

  4. Seful: Unde va vedeti peste 5 ani?
    Angajat(probabil nu): In locul dumneavoastra?!

    • Gabitelu

      eu chiar l-am auzit pe unul la interviu spunand asta..
      si i se parea foarte inteligent..

  5. ioana

    f tare…like a boss 🙂

  6. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte de emotiile de la angajare 🙂

  7. Ai uitat de intrebarea cu salariul 😆
    La mine situatia e un pic diferita. Interviurile mele au fost in engleza oricum 🙂 Insa de departe cea mai enervanta intrebare: “Dar ce cauti in Slovacia?”, iar eu, in gandul meu: “Un loc de munca?! D’oh!”

    • Gabitelu

      🙂 iti dai seama ca unii chiar se asteapta la cuvinte de lauda de genul “pe VOI va cautam! sunt disperata sa lucrez pentru voi”
      😀

  8. Monica

    Articolul asta reflecta realitatea. Tocmai am depus un cv on-line unde am raspuns sincer. de ex. ce ma motiveaza?? raspuns: banii . haha, ma distrez copios :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *