Intalnirea cu normalitatea

Dupa ce i-am dat cu biciul prostiei, acum e cazul sa recunosc ca am intalnit si romani fericiti. De fapt, educati. Oameni care lasa punga de la pufuleti sau chipsuri in cosul de gunoi si nu pe jos, oameni care lasa loc sa iasa calatorii din vagon inainte sa intre ei, oameni care folosesc “multumesc” si “cu placere”, oameni care nu asculta manele cu difuzorul la maxim, ci isi baga in casti la un volum acceptabil un rock clasic si asa mai departe.

Ieri am avut o surpriza placuta. In timp ce asteptam sa se faca verde sa traversez strada, la un moment dat dupa ce au trecut toate masinile si intreaga strada s-a golit, dar nu se facuse inca verde, am traversat cu totii. Da, n-am respectat chiar regulile de circulatie, dar intreaga strada era goala. Ca mai sunt momente de genul asta si le stim cu totii. Asa ca am traversat toti pietonii pe rosu.

Din spate insa am auzit un cuplu cu copilul (copilul maricel, pe picioarele lui). Femeia il mustra pe barbat (nu sunt sigura ca era sotia, pentru ca era mai in varsta, posibil sa fi fost bunica si cu tatal copilului) dupa ce barbatul a luat copilul de mana si au inceput si ei sa traverseze strada: “Sa nu mai faci asta cand esti cu copilul“, apoi s-a adresat celui mic “Mereu sa astepti culoarea verde sa treci, acum tati a gresit”.

Tot ce am de zis este: deci se poate!