Povestea tavii

Cand eram la liceu am avut norocul sa pic chiar dintr-a noua in clasa celui mai de temut profesor de limba romana din liceu, chiar a directorului! Domnul Jiga, Adrian Jiga (inteleg ca nu mai este in liceul, pacat). Primul lucru pe care ne-a rugat sa il facem la ora lui a fost sa ne asiguram ca pe prima pagina a caietelor scrie “de ce?”. La momentul ala n-am inteles eu mare lucru. Cum vine asta, de ce sa scrii “de ce?”.

Desi n-am inteles-o atunci, cu trecerea anilor mi-a ramas in minte rugamintea lui. Caci se pare ca este important in viata sa intelegi de ce se intampla anumite lucruri, sa cauti dincolo de aparente, sa intelegi sursa, in principal: sa intelegi si sa cunosti. Si m-am lovit de multe ori de treaba asta.

De exemplu, ca orice femeie de la tara, bunica-mea obisnuia sa aiba anumite practici care dupa cunostintele ei si dupa obicei erau ortodoxe. Cam tot ce e legat de biserica, de exemplu. Sau avea tot felul de superstitii si credinte, fara legatura cu biserica, de exemplu: femeia nu trebuie sa ii treaca niciodata barbatului prin fata. Ea nu a cautat niciodata sa afle de ce ele exista, ci doar le indeplinea cu piosenie. Iar de cate ori o intrebam, de curiozitate, de ce exista obiceiul respectiv, primeam invariabil raspunsul “asa se face”, iar cand insistam, imi repeta “nu stiu, asa se face”.

N-am putut s-o scot din ale ei cat timp a trait. N-am putut s-o fac sa-mi explice, insa eu niciodata nu m-am multumit cu explicatia “asa se face”. Adicatelea, de ce se face asa si nu altfel?! Si de unde isi are originea treaba asta?! Pana cand am auzit o poveste. Povestea tavii.

Se facea ca o fetita o asista pe mama ei in timp ce ea gatea ciocanele de pui la tava. Iar la fiecare ciocanel de pui, mama ei rupea o bucatica din os. Vazand-o, fetita o intreaba pe maica-sa de ce rupe bucatica aia. A intrebat-o daca e stricata sau nu e buna, sau care e motivul. Iar mama-sa a raspuns ca asa se face. Cumva, insistentele fetitei au nedumerit-o si pe maica-sa, pentru ca facea des ciocanele de pui la tava, dar niciodata nu s-a intrebat de ce rupea mereu o bucatica din ele.

Peste cateva zile, cele doua merg in vizita la bunica. Si atunci mama fetei o intreaba pe bunica (mama ei) de ce atunci cand fac ciocanele de pui la tava se rupe din os. Raspunsul bunicii a fost acelasi: pentru ca asa se face.

Nemutumita de raspuns, mama fetei impreuna cu copila ajung si la strabunica (mama bunicii). De data asta, la intrebarea de ce se rupe un pic din os cand pui ciocanelele in tava, strabunica a raspuns ca ea a pornit obiceiul asta pentru ca ea avea tava mai mica, iar ciocanelele nu intrau decat asa, rupandu-le un pic.

Asadar, de curiozitate macar, nu va multumiti cu raspunsul “asa se face” pentru ca in multe cazuri cineva este posibil sa fi avut o tava mai mica, iar tava aia mai mica nu ar trebui sa dicteze comportamentul tuturor generatiilor de dupa ea. Cateodata e bine sa cercetati.