Suricata în acţiune!

Real intr-adevar fara egal

Acest articol a fost citit de 2971ori

Intr-o seara, rupta in gura si de oboseala si de foame, ajung in Real sa-mi fac cumparaturile. Imi zic, hai sa nu cumpar mancare pe burta goala, ci sa mananc ceva inainte. Ca un homeless ce sunt, ramasesem fara mancare in frigider, asa ca daca tot ajungeam tarziu acasa, imi propun sa trec o tura pe la raionul de “auto”-servire din incinta Real-ului si sa mananc ceva, ca apoi sa ma duc sa cumpar. Nu de alta, dar stiu ca daca ma duc sa cumpar mancare pe burta goala, inseamna ca voi fi atrasa sa cumpar doar prostii, numai mancare nu. In plus, la ora la care ajungeam acasa, nu-mi mai ardea sa fac de hales.

Asa ca imi bag un ochi in galantarele crapelnitei, si ma decid sa iau x, y si z. Cand, ma intampina una. Se uita la mine fara niciun cuvant si incep eu sa ii zic frumos “va rog sa imi puneti cam 150 de grame de x, 100 de grame de y si o bucata de z”. Aia, cu o moaca de bovina careia eu am decis ca o doamna ce sunt sa ma adresez frumos, imi zice pe un ton mega sictirit “altceva?”. Zic nu. Platesc, imi iau catrafusele si haleala si ma dau intr-o parte la mese sa mananc.

Si atunci imi amintesc ca uitasem sa imi iau apa. Ma intorc la galantare. Cand ma ia mutra acra in primire pe un ton SI mai sictirit “ce vrei?” (ca vorba aia, ma mai vazuse odata, iar eu aveam tupeul sa ma intorc!). Zic eu acolo frumos, ca o poezie ce vreau. Imi da si pleaca. Cu un aer plictisit si relativ enervat de prezenta mea. De fapt de prezenta oricui, ca mai erau si alti oameni la coada. Deci nu eram eu speciala sa fie sictirita doar de mine.

Nu am eu fandoseli inutile, asa ca permit oricui sa ma tutuiasca. Sper sa fiu la fel si cand oi fi baba. Dar nu la genul asta de tutuiala ma gandeam. Numai dac-o auzeati pe mutra asta acra cum vorbea, nu stiu daca v-ati fi abtinut sa nu o luati la palme. Iti trantea acolo haleala in caserole de parca ti-o dadea gratis, nu era atenta la tine si se uita in paispe parti, iar din tonul ei parea ca EA iti face un favor ca iti da healeala si nu TU care faceai cumparaturi la magazinul ala, astfel incat sa ii fie ei platita leafa…

Nu cred ca moaca mea cere “hai sictir, ce dracu’, iar vrei ceva?!” si cred ca si copchil de ţâţă sa fi fost nu meritam asa un ton de “ce vrei”.

Daca atata poate femeia.. eu ce sa-i fac. Mi s-a parut inutil sa ii atrag atentia ca are o atitudine de rahat. M-am multumit doar ca nu si-a suflat nasul in mancarea mea. Sau cine stie, o fi facut-o in spate, inainte sa aduca tavile la galantare… Mai stii? Orice e posibil.

Chiar asa, fa, ce vrei? Ce-ti permiti sa ma deranjezi? Ia mai du-te-n…

Alta poveste irealista gasiti aici.


13 Responses to “Real intr-adevar fara egal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.