Suricata în acţiune!

Real intr-adevar fara egal

Acest articol a fost citit de 2701ori

Intr-o seara, rupta in gura si de oboseala si de foame, ajung in Real sa-mi fac cumparaturile. Imi zic, hai sa nu cumpar mancare pe burta goala, ci sa mananc ceva inainte. Ca un homeless ce sunt, ramasesem fara mancare in frigider, asa ca daca tot ajungeam tarziu acasa, imi propun sa trec o tura pe la raionul de “auto”-servire din incinta Real-ului si sa mananc ceva, ca apoi sa ma duc sa cumpar. Nu de alta, dar stiu ca daca ma duc sa cumpar mancare pe burta goala, inseamna ca voi fi atrasa sa cumpar doar prostii, numai mancare nu. In plus, la ora la care ajungeam acasa, nu-mi mai ardea sa fac de hales.

Asa ca imi bag un ochi in galantarele crapelnitei, si ma decid sa iau x, y si z. Cand, ma intampina una. Se uita la mine fara niciun cuvant si incep eu sa ii zic frumos “va rog sa imi puneti cam 150 de grame de x, 100 de grame de y si o bucata de z”. Aia, cu o moaca de bovina careia eu am decis ca o doamna ce sunt sa ma adresez frumos, imi zice pe un ton mega sictirit “altceva?”. Zic nu. Platesc, imi iau catrafusele si haleala si ma dau intr-o parte la mese sa mananc.

Si atunci imi amintesc ca uitasem sa imi iau apa. Ma intorc la galantare. Cand ma ia mutra acra in primire pe un ton SI mai sictirit “ce vrei?” (ca vorba aia, ma mai vazuse odata, iar eu aveam tupeul sa ma intorc!). Zic eu acolo frumos, ca o poezie ce vreau. Imi da si pleaca. Cu un aer plictisit si relativ enervat de prezenta mea. De fapt de prezenta oricui, ca mai erau si alti oameni la coada. Deci nu eram eu speciala sa fie sictirita doar de mine.

Nu am eu fandoseli inutile, asa ca permit oricui sa ma tutuiasca. Sper sa fiu la fel si cand oi fi baba. Dar nu la genul asta de tutuiala ma gandeam. Numai dac-o auzeati pe mutra asta acra cum vorbea, nu stiu daca v-ati fi abtinut sa nu o luati la palme. Iti trantea acolo haleala in caserole de parca ti-o dadea gratis, nu era atenta la tine si se uita in paispe parti, iar din tonul ei parea ca EA iti face un favor ca iti da healeala si nu TU care faceai cumparaturi la magazinul ala, astfel incat sa ii fie ei platita leafa…

Nu cred ca moaca mea cere “hai sictir, ce dracu’, iar vrei ceva?!” si cred ca si copchil de ţâţă sa fi fost nu meritam asa un ton de “ce vrei”.

Daca atata poate femeia.. eu ce sa-i fac. Mi s-a parut inutil sa ii atrag atentia ca are o atitudine de rahat. M-am multumit doar ca nu si-a suflat nasul in mancarea mea. Sau cine stie, o fi facut-o in spate, inainte sa aduca tavile la galantare… Mai stii? Orice e posibil.

Chiar asa, fa, ce vrei? Ce-ti permiti sa ma deranjezi? Ia mai du-te-n…

Alta poveste irealista gasiti aici.


13 Responses to “Real intr-adevar fara egal

  1. 🙂 tin minte ca am povestit si eu ceva despre vanzatori din astia sclifositi care cred ca sunt semizei pe langa cei care pana la urma le dau de mancare ca nu le da patronul ci eu ca ii fac vanzare.

    • Gabitelu

      nu stiu daca e mentalitate romaneasca, sau e eroare umana.. Poate ca in scoli ar trebui sa fie o materie separata denumita Clientul.
      Sa se predea incepand cu clasele primare. Ca sa invete cum sa se comporte cu el si ce inseamna si cei care nu ajung sa faca prea multe scoli/scoala…

      • Clientul nostru stapanu’ mami’ lui!

      • E romaneasca si nu prea. Mai sunt si in Slovacia acrituri destule. In schimb in UK iti zambesc de la un moment dat te si saturi de atata falsitate 😆

        • Gabitelu

          sunt ‘antrenati’ sa zambeasca asa. Desi unii o fac fals, altii par ok. Si americanii cam la fel: unii zambesc de zici ca sunt pe droguri 😀

      • Naeema

        Mie mi se pare mentalitate romaneasca. Locuiesc de aproape 20 de ani in diaspora si am cutreierat in lung si in larg prin lume, dar nicaieri nu am intalnit vanzatori mai sictiriti si mai cu aere ca in Romania.
        Data trecuta cand am fost in Romania, eram la Carrefour sa cumpar niste bere Corona si ceva limes, dar nu gaseam lamaitele in sectia cu legume si o intreb pe aia care cantarea pe acolo, pe un ton cat se poate de diasporo-civilizat : Ma scuzati,caut si eu lamaitele alea verzi…
        Inainte sa termin propozitia primesc inapoi un ” Da cautati doamna, ce va opresc io ? ”
        De unii ospatari nici nu ma zic. Amabilitatea lor, cat si serviciile sunt direct proportionale cu cat este totalul mancarurilor din meniu pe care le comanzi. Cu cat mai scumpe cu atat mai mare zambetul si pupatul in popou. Dezgustator.
        La mall, am crezut ca ma ia una la bataie pentru ca am avut indrazneala sa incerc 5 perechi de pantofi si odioasa nesimtire sa nu cumpar nici una.

        • Gabitelu

          din pacate, trebuie sa iti dau dreptate 🙁
          “ai lor” par sa fie mai relaxati in atitudine decat ai nostri…
          alor nostri parca le-a intrat gri-ul de pe blocuri pana in fundul mentalitatii si viziunii despre viata. Vezi multe mutre acre peste tot…

  2. Altceva? Vroiam niste acritura dar o sa ma multumesc cu dumneavoastra :))
    Apropo, eu nici macar nu pot sa intru in market cu burta goala ca ma racaie gastrita.

  3. Nimic nu bate adresarea primita intr-un Kauffland pitestean acum doi ani: E fix dupa colt, coae! (referitor la raionul de DIY). Bine, spre apararea omului era dupa 22.00 si si-a cerut zeci de scuze, dar na 😛

    • Gabitelu

      😀 geniala asta 😀 s-a relaxat prea mult omul, de a uitat unde este si ce face 😀

  4. Dan

    Foarte tare asta de la Kauffland

  5. pai pui egal intre tipa aia si Real … Ma simt jiKnit! ca si eu imi fac cumparaturile la Real. Fara egal!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *