Suricata în acţiune!

Sindromul Columbeanu, sau al varstei de mijloc

Acest articol a fost citit de 4141ori


Sursa foto

Poate sunt eu defecta, poate nu sunt suficient de deschisa la mine, poate.. cine stie, poate nu e locul meu sa comentez, si totusi o fac.

Veneam intr-o zi cu metroul si vad un cuplu vizavi de mine, pe scaun imbratisati si dragastosi unul cu altul, mama focului de dragastosi ce erau. Am mai vazut cupluri la viata mea, nici crescuta in jungla nu sunt, dar de la astia nu puteam sa imi iau privirea. Exact ce nu suport eu incepusem sa fac: sa ma holbez la ei. De ce? Pentru ca ea parea sa aiba undeva la 20 de ani, zvelta, par frumos lung si negru ca noaptea, piele alba ca laptele, insa el arata mai batran decat tata (acuma, care om intreg la minte -asa gandesc eu- nu face comparatia asta cu propiii parinti, sa ridice mana). Pe langa faptul ca era ridat tot, slab ca un somalez (sa-mi iertati steoretipurile), mai avea si parul gri (ma repet, mai gri decat tata, iar tata are o varsta, totusi…) si tenul profund afectat de urme de varsat de vant.

Ceva mai contrastant intr-un cuplu eu n-am vazut. Si poate pentru ca obsesiile mele sau preconceptiile mele despre un cuplu normal nu ma lasau in pace, incepusera sa ma deranjeze vizual si bratele lui extrem de slabe si caracterul lui plapand, dar si mai mult faptul ca avea un tatuaj pe antebrat, pe care ea il mangaia cu o tandrete maxima, de parca ar fi fost o cicatrice din razboi care o impresiona pe gazela asta mica pana la rangul de zeu.

Singurul mod clar in care am putut sa imi iau ochii de la ei (caci oroarea ma cuprinsese) a fost ca am coborat la cateva statii dupa ce i-am vazut. Mi s-a parut total dezgustator momentul, ei doi, dar si imaginile care mi se formau in minte.

Desi nu sunt eu mare fan al generatiei de ‘tineret’ din ziua de azi, baietii de baieti cu creasta de cocos, pantaloni scurti si tricou polo cu gulerul ridicat, si absoluti toti incaltati in tenesi, cred totusi ca mai sunt si unele specimene eligibile. Oameni normali dintre care poti alege un partener. Asa ca, uitandu-ma la ei, dar mai ales la ea, nu ma puteam abtine sa nu ma intreb, cum de se face ca din atata ‘tineret’ (fie el maxim de defect uneori), papusica aia tanara si neprihanita (in mintea mea…), l-a ales tocmai pe mosul ala. Chiar se terminasera toata posibilitatile si a recurs la .. ala?!

Iar el, mi se parea ca o priveste cu o pofta de carne nemaipomenita, ca si cand dupa atata varza calita, in sfarsit i se serveste friptura! Mi se parea ca se uita la ea nu cu drag, ci cu pofta si chiar satisfactie. Poate se simtea cel mai barbat dintre barbati. Bolnavicios moment…zic eu. Ih.

Ok, poate sunt eu defecta. Asa e. Oi fi. Ca la urma urmei si Michael Douglas e insurat cu Catherine Zeta-Jones si intre ei e o diferenta de fix 25 de ani. Insa macar ala la vremea lui mai arata si el a barbat, zic, nu? Dar asta?! Ce naiba o fi vazut la el?! Arata ceva mai bine decat cum imi imaginez eu ca ar arata un puscarias… iar asta poate din pricina tatuajului de prost gust (recunosc).

Nu mi se pare nici corecta discrepanta dintre experienta de viata a lui si a ei. Si sa nu ma intelegeti gresit, ca nici invers nu mi s-ar parea corect, sa fie ea mai in varsta. Si nu cativa ani, ci cateva ZECI de ani. Pentru ca pur si simplu este greu sa amesteci doua generatii. Tocmai de aia fiecare generatie relationeaza cel mai bine cu persoanele din aceeasi generatie, pentru ca au crescut cam cu aceleasi ingrediente, au acelasi..background. Dar cum se pot amesteca un pre-decembrist (si sa ma ierte majoritatea ca zic chiar comunist…) cu o post-decembrista?! Cu una din generatia dubstep, emo, Zaleila sau… mai stiu eu ce. Cum?! Care este baza relatiei lor?!

Cam asta gandesc eu. Nu ma astept sa fiu in asentimentul tuturor, dar asa ceva, sau poate in special contrastul puternic dintre frumusetea (si naivitatea care imi inspira) a ei si viclenia care mi se parea ca o citesc in ochii lui, mi s-a parut la un punct chiar.. scarbos. Pana la urma si eu o sa imbatranesc, si mie o sa mi se lase pielea, sanii, fundul, o sa fac burta si etc, si ma astept ca la momentul ala sa am un partener de viata care sa arate cam la fel (nah, sa fim cam de aceeasi generatie, cum ziceam), iar atunci cand o sa il mangai cu dragostea mea de baba (la momentul ala), o sa fie firesc sa mangai riduri si piele lasata si moale ca o carpa de catifea. Dar nu mi se pare normal ca de ACUM sa mangai cu dragalasenia cu care mangaia ea pe unul care deja arata asa. Ce urmeaza? Necrofilia?!

PS: ‘Columbeanu’ de la Irinel Columbeanu si Monica Gabor (fosta Columbeanu), pentru cine nu a inteles.


25 Responses to “Sindromul Columbeanu, sau al varstei de mijloc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.