Suricata în acţiune!

La ce e bun concediul

Acest articol a fost citit de 4021ori


Sursa foto

Cateodata concediul nu prea te ajuta sa faci tot ce ti-ai propus. De obicei te gandesti sa faci multe dar realizezi ca n-ai acoperit decat putine lucruri. Iar eu de-asta am lipsit pentru ca am incercat sa fac multe. 🙂

In primul rand, o spun cu mandrie chiar ca am citit doua carti in concediul meu. Chiar imi era dor de asta.

I al doilea rand, am avut timp sa ma vad cu oameni dragi. Pentru ca ai crede ca desi programul de munca e de doar 8 ore (pe hartie), restul de 8 ore ale zilei, excluzand orele in care ar trebui sa dormim, sunt suficiente cat sa acopere si lucrul asta marunt: sa te vezi cu altii. Dar nu-i chiar asa.

Dar, poate mai important, am apucat sa mai schimb peisajul, sa ma duc in locuri mai putin aglomerate decat galeata asta colcaitoare de gandaci oameni care este Bucurestiul. Iar asupra acestui lucru vreau sa insist un pic.

Nu am ocazia sa parasesc orasul asta de prea multe ori intr-un an, insa de fiecare data cand o fac, la reintoarcere ma ia o ameteala groaznica. Observ, ca pentru prima oara in viata, cat de urati sunt cei din jurul meu. Vorbesc de uratenia generalizata, nu cea fizica. Asta este lucrul de care ma lovesc de fiecare data. Cand vad atata murdarie si prost gust, miroase a transpiratie, hoit, praf amestecate toate cu injuraturi, imbranceli, mutre strambe si ciungi lipite pe toate suprafetele, atunci mi se pune un nod in stomac. De parca pana atunci am fost oarba. Mie una mi se apleaca de cum vad semnul “Bine ati venit in Bucuresti”. Imediat cum trec pragul parca mi se pune o capa rosie in fata ochilor si ma apuca groaza instant! E ca si cand uit mereu ca tot ce vad acum a fost intotdeauna aici, dar traind non stop cu mizeria, injuraturile si transpiratia din jur, am ajuns sa n-o mai constientizez. Eh, asta e singurul dezavantaj al concediului din punctul meu de vedere. Ma face sa vad lucruri pe care le ignoram (intr-o oarecare proportie) cu nonsalanta pana acum.

Cred ca tot ce nu-mi place in orasul asta este, din pacate, produsul nostru, al tuturor. Probabil este in natura noastra sa ne fie mai usor sa procedam gresit, decat corect sau cinstit, sa inchidem ochii, sa gandim ca intra in atributiile altora ce putem face chiar noi, sa lasam ca lucrurile sa se rezolve cumva de la sine. Ca doar n-om face noi educatie altora, ca doar nu trebuie neaparat sa ducem ambalajele goale la cos, ca doar nu noi trebuie sa reactionam daca cineva este atacat, ca nu noi trebuie sa nu mai lipim gume de mestecat peste tot, ca nu noi trebuie sa nu ne lasam cainii de companie sa isi faca nevoile peste tot, ca nu noi trebuie sa fim atenti cu bunurile publice. Am dat si eu niste exemple la intamplare. Ma gandesc ca daca fiecare s-ar gandi un pic si ar avea, sa-i zicem, un fel de constiinta al locului ocupat intr-o comunitate, atunci lucrurile ar sta mai bine. Problema este ca e mult mai usor sa nu te implici, sa ridici din umeri si sa treci mai departe. Iar eu, daca ma revolt impotriva lucrurilor astora si incerc sa fac ceva, acolo unde pot, mi se reproseaza ca as fi nebuna. Am fost chiar intrebata de ce ma agit cand vad prostie in jur, ca nu e treaba mea. De ce nu las lucrurile in voia lor. Pentru ca nu sunt chiar atat de blazata ca altii. D-aia.

Si uite asa, concediul m-a facut sa imi aduc aminte, printre altele, ca traiesc la urma urmelor intr-un oras plin de oameni blazati care se amesteca intr-un mod curios de ordonat cu cei care provoaca dezordinea. Mda. Cam asta e. Ma voi blaza si eu in curand banuiesc. Sau nu. Mai degraba asta sper. Concediu placut celor care deabia acum pleaca. 🙂


15 Responses to “La ce e bun concediul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.