O frumusete flegmatica

Merg pe strada intr-o zi cand imi apare in cale unul. Iesea dintr-un bloc si mergea in acelasi sens cu mine. Cum mergeam eu asa in spatele lui, ma uit si-l analizez, ca o matracuca ce sunt cateodata. Nu de alta, dar oricum ma plictiseam, iar cu capul in pamant nu merg. Deci, ce sa-i fac, imi clateam si eu ochiul.

Obiectiv privind (zic eu…) ambalajul era ok. Atletic, nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici pitic, nici cat o prajina, nici vlaguit, nici cocosat, nici cracanat, nici paros, nici cu burta, nici cu creasta de cocos, nici cu blugi rupti sau jerpeliti, nici cu tricou cu guler ridicat, nici nici. Nimic care sa nu-mi fi placut… obiectiv privind. 😉

Omul aranjat, parea la locul lui. Nici nu traznea a aftershave (si acum probabil o sa va imaginati ca-l adulmecam… 🙂 dar vantul batea din fata, tineti cont de asta). Iar dupa haine si rucsacul/ghiozdanul din spate parea sa aiba si ceva bun gust la purtator.

Ce mai, am aruncat o concluzie in mintea mea ca omul ar fi ok. Parca ma si aud acum cum imi ziceam “uite, domne, se poate”. Am zis-o ca atunci cand esti surprins placut si zici “asa da!”.

Deci asa arata o frumusete locala…

Si cum ma felicitam singura batandu-mi pe umar ca am descoperit si eu ceva frumos pe meleagurile noastre blocurestene, ce sa vezi. Tranteste omul nostru din mers o flegma mare pe trotuar.

Mda. Cam atat a fost. Pan-aci a fost frumos.

Nu zic ca il astept neaparat pe Dom’ Politist sa faca legea si sa dea amenzi intre blocuri unde ne aflam noi, ca ar fi absurd. Si nici la Londra nu ma visez ca sa primeasca toti flegmaticii amenzi pentru comportamentul asta de.. golan. Pentru ca oricum astea n-or sa se intample pana cand n-o sa ajunga fiecare dintre noi constient ca trebuie sa fie civilizat indiferent unde se afla. Pentru ca nu cred ca ne trebuie un Big Brother sa ne urmareasca si sa ne puna in banca noastra. Ca daca nu vine dinauntrul nostru, n-are de unde sa vina.

Nu pun pecetea pe toate frumusetile locale, care or fi, din pricina cazului asta. Ci raman doar un pic dezamagita ca n-am gasit un exemplu pozitiv. La urma urmei, era prea perfect… trebuia si el sa dea cumva cu mucii in fasole, nu? Noi sa fim sanatosi!