Suricata în acţiune!

Dar-ar Domnu’ sa dea!

Acest articol a fost citit de 2310ori


Sursa foto

O aud intr-o zi pe o femeie in varsta (nu-i zic baba, ca dupa o varsta nu mai numesti pe nimeni baba, ca incepi usor usor sa intri si tu in categoria aia..) deci, o aud intr-o zi pe cand treceam pe langa ea spunandu-i celeilalte.. doamne in varsta.. (deci, nu baba) “Trazni-l-ar Dumnezeu, sa-l trazneasca de nenorocit!”.

Ok, am mai auzit eu injuraturi la viata mea. Ca vorba aia, ma apropii incet (incet de tot va asigur) de, cum ziceam mai sus, de treaba aia cu baba. 😛 Dar nu am inteles niciodata cum incadreaza oamenii pozitia lui Dumnezeu fata de omenire. E bun, e rau, apara, pazeste, trasneste, sau care e treaba cu El?

Daca n-ai fi un pic atent, ai crede ca sufera de schizofrenie personajul asta, pentru ca ba e bine dispus si ne da recolte bogate, copii destepti, soti frumosi (cu bani si cu simtul umorului, evident), ba se pare uneori ca e prost dispus, de ne da uragane, viituri si uneori mai trasneste cate un taran pe camp cu cate-un fulger.

Deci, cum ii? Ii bun, au ba?

Cum de poate acelasi personaj sa fie ba bun, ba rau? Mie imi place totusi ca s-a gasit o explicatie in popor pentru toate astea. Caci taranul, fiind probabil constient ca trebuie sa se puna bine cu aceasta forta superioara lui si neinteleasa, dar si probabil din faptul ca a zarit si el aceeasi nedumerire ca a mea, a zis la un moment dat “De la Dumnezeu vin toate”. Deci, si bune si rele. Gata, si cu asta, zice taranul nostru, a acoperit tot.

Mai e o treaba pe care n-am inteles-o, si uite ca din inertie o folosesc si eu (recunosc ca sunt vinovata) de ce ar zice cineva “Nu vreau sa-l manii pe Dumnezeu!” ? Asa de fragil este in constructia Sa incat il putem mania si se supara usor?!

Dar revenind la “Trazni-l-ar Dumnezeu, sa-l trazneasca de nenorocit!”. Sunt un pic nedumerita de ce ar invoca un om de rand acelasi personaj sa pedepseasca pe unul, dar pe de alta parte, tot pe El il rugam sa binecuvanteze pe altul?! De unde ambivalenta asta? Ori ne iubeste pe toti, ori ne uraste, dar selectiv?! Mi-e neclar.

Oare cineva chiar isi inchipuie ca Dumnezeu asculta de ‘rugamintea’ unei doamne in varsta (am zis ca n-o numesc baba) si il trasneste pe individ?! Pentru ca eu cred ca Dumnezeu e ocupat cu alte lucruri mai importante decat maruntisuri d-astea. Si la urma urmei, tuturor ne vine vremea la un moment dat si trebuie sa raspundem in fata Lui. Nu? Nu prea inteleg de ce s-ar lasa Dumnezeu bagat in astfel de solicitari minore, mai ales cu caracter negativ. Adica, chiar au oamenii astia impresia ca El nu stie ce se petrece pe la noi si are nevoie de indicii, note explicative si apostrofari, si chiar trebuie sa ii atragem atentia ca unul sau altul e un nenorocit (dupa standardele noastre, evident)? Chiar atat de aiurit sa fie incat sa nu stie de noi?! Ma indoiesc.

Cred ca stie exact ce are de facut. Pentru ca in mod paradoxal, desi noi am avea nevoie sa ne ghideze El, tot noi incercam sa ii dam Lui indicatii despre ce sa faca. Nu suntem noi niste simpatici, ai nu? 🙂

Nu vreau sa se atace clericii la cuvintele mele, caci nu astea sunt intentiile mele. Dar nu inteleg de ce ajunge Dumnezeu sa fie parte integranta a unei injuraturi?! Cum de s-a ajuns la asta?! Nu e considerat pacat?! Ma rog, intreb si eu… adica, dupa ce legi/norme ne ghidam?! Si de unde pana unde decidem noi ca cineva ar merita traznit sau nu? Si cat de nenorocit poate fi un om pentru asta?! Multe, multe nedumeriri.

Noi sa fim sanatosi!


8 Responses to “Dar-ar Domnu’ sa dea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.