Gugustiuca umbla teleleu

Pentru ca e vineri si vreau sa relaxez umerii tuturor cu un masaj internautic relaxant (cum altfel), revin cu noi aventuri din familia Gugu. V-am promis ca va tin la curent, iar eu imi tin promisiunile. 😛

De cum am ajuns aseara acasa, am aruncat un ochi la cuib sa vad care mai e viata chiriasilor. Si, ce sa vezi. Vad puii singurei.

A, dar stai, ca am uitat. Sambata trecuta de dimineata, m-am bagat cu aparatul peste ei si le-am facut poze. Asa am aflat ca avem pui! Nu unul, ci doi! Va reamintesc (pentru cei ce au deschis televizoarele mai tarziu si n-au apucat sa se tina la curent de pe pagina dedicata familiei Gugu) ca la prima lor chirie la mine au facut doua oua si n-a eclozat niciunul. La a doua lor vizita, din doua oua a iesit doar un pui. Care a facut fal-fal si dus a fost. Iar la a treia lor vizita (cea de care va vorbesc) se pare ca straduintele doamnei si domnului Gugu au dat roade, pentru ca avem doi pui. 🙂

Scorul pe etape:
oua – pui
2-0
2-1
2-2 😀

Poze si filmulete mai jos. 😉

Dar sa revin la cum era sa-mi stea inima aseara!

Cand vad puii singurei (stateau ei linistiti si nu spuneau nimic) si deja era inserat, au inceput sa ma napadeasca cele mai rele ganduri. Ce-or fi patit gugustiucii adulti?! I-au abandonat?! Stiam ca animalele abandoneaza puii tarati (adica “defecti”) despre care isi dau seama ca n-au sanse de supravietuire. Deh, selectie naturala. Si atunci, astia mici or avea probleme?! Dar uite-i cum stau linistiti?! (sa le fi vazut moacele) Cum sa fie pui cu probleme?! Par sanatosi. N-am vazut asa pui cuminti in viata mea! (Va si imaginati cata experienta am eu, traind toata viata printre betoane, si doar in copilarie un pic pe la tara…) Cum sa abandonezi ceva atat de cuminte?! Ajunsesera deja orfani?!

Dar daca (ma gandeam) ma-sa si ta-su or fi avut vreun necaz prin oras cand au fost pe la alimentara sa ia de mancare si i-o fi prins vreun dusman si au patit ceva?! Si daca e asa, inseamna ca tot orfani sunt?! Bine, bine, dar din doi parinti (am aflat ulterior ca gugustiucii clocesc alternativ ouale) macar unul sa fi venit sa le tina cald la copii! Mai ales noaptea! Unde or fi?!

Dar daca sunt prea mari si n-au loc toti trei in cuib?! Ca ia uite-i (va arat poze intr-o alta postare, stati p-aproape) gogeamitea puii cat sunt! Zici ca sunt halterofili! Mai ca dau pe dinafara!

Si uite asa, mi-am facut tot felul de ganduri, ce s-o fi intamplat cu adultii Gugu.

Am discutat si cu altii (da, sa nu credeti ca m-am decis singura) ce sa fac, si pana la urma, cu inima mica cat un purice, m-am culcat dupa ce am decis ca .. asta e, sa lasam natura sa isi desfasoare cursul ei normal. Ce-o fi, o fi. (vai ce gazda rea sunt…)

Dar, de cand o inceput sa toarne cu galeata azi noapte, m-am trezit si n-am mai adormit cu gandul la ei. Ce-or face mititeii (vorba vine mititei.. ca sunt niste matahale acum). Am inceput, ca femeia, sa imi fac griji.

Si cand auzeam ploaia aia ropotind, ma tot gandeam ca poate am fost un om rau si ca EU i-am abandonat si nu parintii lor. Va jur ca incepusem sa imi fac planuri cum o sa-i cresc in casa, ca o sa invat ce sa le dau de mancare, ca macar sa apuce sa creasca mari si sa zboare in lume. Asta daca nu, Doamne feri, ma trezesc de dimineata, ma duc la geam, ma uit in cuib si ii vad terminati… Cred ca nu va puteti imagina cate ganduri rele mi-am facut si ce material de cosmar mi-am manufacturat. 😛

Imi si imaginam ca le cumpar viermi si rame si le dau in cioc sa pape. Apoi imi aduceam aminte ca parintii de obicei regurciteaza mancarea si le-o da din ciocul lor in ciocul puilor. Deci, asta insemna ca si eu trebuie sa le-o mestec?! Va si imaginati ce priveliste in capul meu: eu mestecand rame si viermi.. brrrrr. Insa as fi facut-o si p-asta pentru pui!

Doamne, deabia asteptam sa sune ceasul de dimineata, ca sa am motiv oficial sa verific.

Cand a sunat m-am ridicat din pat, m-am dus la geam si m-am uitat in cuib. Ce sa vezi. Haimanaua de ma-sa era in cuib, calare pe ei, ii usca de la ploaie. Nu stiu pe unde a umblat teleleu toata noaptea, cert e ca eu n-am dormit. D-apai cum sa dormi cand stii ca ai copii mici in grija. Moama, si ce-i mai ingrijeam eu acolo.. in cos de paie, cu rame si viermi… (De unde cumpar?! A, dar stai ca am malai in casa, mananca si d-ala..) Vai de capul meu. Unde ai fost haimanao?! (i-am reprosat!) Cand eu am stat treaza toata noapte de grija lor, iar pe tine te-a durut in varful aripii! Ce-a fost in capul tau?!

… probabil ca n-o sa aflu niciodata. 🙂

Va las cu pozele si filmuletele de sambata trecuta de dimineata. Mea culpa ca nu le-am pus mai devreme… pentru ca deja sunt de nerecunoscut. 🙂