O noua proba olimpica: aruncatul de sfaturi

Intotdeauna se gaseste unul mai breaz care nu se sfieste deloc sa iti dea sfaturi gratuite despre ce ar trebui sa faci tu cu viata ta. Legat de:

– cariera: ar trebui sa te bagi in X domeniu sa faci Y lucru.

– viata personala: daca nu esti aliniat la standardele impuse de societate si daca nu faci si tu ce face turma, multi din jur nu vor ezista sa te arate cu degetul, sa te critice, sa te judece, iar uneori te mai si baga intr-un colt si iti tin o prelegere. Se asteapta de la tine sa le umpli randurile. Sa te insori/mariti, sa faci copii, eventual sa iei un credit, pentru ca asa face toata lumea. Iar daca n-ai masina esti un nimeni! Toata lumea!!! are masina. Ca daca tu traiesti altfel decat grosul maselor, esti (iata inca un motiv) un paria al societatii.

Si uite asa, te constrang, te fac sa te simti vinovat, neintegrat, un om care nu are voie sa fie altfel si sa faca lucrurile in ritmul lui si in ordinea care lui ii place, pentru ca SOCIETATEA zice ca trebuie sa faci X lucru la Y interval.

Nu m-as mira chiar sa te reclame la politie ca (fereasca Domnu’) semeni cu unul care e cautat pentru cine stie ce infractiune. Ca, deh, daca tu esti altfel decat ei, de ce n-ai face si d-astea, nu? Ca doar unul care are un job oarecare, nu e insurat si n-are masina nu poate sa fie decat un .. ciudat! Nu? Ca daca nu semeni cu ei, te-a luat naiba! (si mi-am zis ca nu injur…)

Eu stiam ca meseriile de consilier si avocat sunt contra cost. A, dar stai, ca astia nu sunt oameni calificati. Nici macar calificativul de prieteni sau cunoscut nu-l au. Multi deabia au dat noroc cu tine, te evalueaza din 2-3 miscari (cu 3 intrebari bine plasate) si gata, li se pare ca stiu totul despre tine. Sunt pur si simplu bagatori de seama. Care, evident ;), cred ca iti fac un bine aruncand presiune asupra ta sa te aliniezi societatii. De parca societatea asta e cel mai perfect organism din lume care nu are nicio buba si e plina de oameni fericiti care radiaza de bucurie (ia uite-i cum stralucesc! chiar si in intuneric!).

Daca mai aud pe unul ca imi zice “eu la varsta ta faceam…” sau “daca eram in locul tau as fi facut…” o sa il taxez. Ca pe consilieri si pe avocati, numai ca in sens invers, adica in calitate de client eu voi incasa bani de la ei. Caci, se pare, ca eu am ajuns clientul oricarui consilier de ocazie care stie ce sa faca cu viata mea, daca ar fi in locul meu. Ba, ej nebun?! Nici macar nu ne cunoastem! Nici macar nu ti-am cerut eu vreun sfat! Cum adica ce ai face TU cu viata MEA?! Eh, ce sa vezi, NU esti in locul meu. Si, chiar asa, TU nu ai viata ta? Nu ai lucrurile tale de care sa ai grija?! Nu cumva te retin din treburi mai importante?! Ia mai vedeti-va voi de mamaliga voastra!

PS: Voi incepe in curand sa taxez pe oricine mai foloseste cuvantul “TREBUIE”, iar taxa se va tripla daca este utilizat in contextul “pentru ca asa trebuie”. Am zis.