Suricata în acţiune!

Lacrimi şi Sfinţi, adică Şoc şi Groază

Acest articol a fost citit de 20544ori

Plănuiam de mult împreună cu prietenii să vizităm acest restaurant cu renume, amplasat pe strada Şepcari 16 în Centrul Vechi. I s-a dus faima că este restaurantul lui Dinescu, Mircea Dinescu, iar cum dumnealui ‘le are’ cu mâncarea, ne-am zis că n-o să dăm greş de îl vizităm şi noi.

Ştiam că meniul are preţuri mai măricele decât de obicei. Ne gândeam înainte să mergem că s-o datora mâncărurilor care, conform site-ului, sunt “reţete vechi de 100 de ani reinterpretate şi reaşezate”. Aşa că eu personal mă aşteptam să plătesc ceva în plus, evident, cu condiţia să merite în final, măcar pentru experienţa locului.

Pentru că era soare, deşi toamnă, ne-am aşezat pe terasă. Primul lucru pe care l-am observat a fost că masa unde ne-am aşezat avea încă semnele foştilor ocupanţi. Ceştile de cafea goale erau încă pe ea, dar şi firimiturile prânzului deabia servit. Nici după ce ne-a observat chelnerul/debarasatorul nu s-a îmbunătăţit condiţia mesei, pentru că s-a mulţumit doar să ia vesela murdară, dar n-a dat nici măcar cu o lavetă să şteargă masa. Am dat noi uşurel cu mâna firimiturile mai pe centrul mesei, sau pe jos, că tot eram afară.

Despre meniu, în afara faptulului că are preţuri ridicate, mi-a plăcut prezentarea pe un fel de hârtie de tip sugativă (să îmi ierte criticii adevăraţi lipsa termenilor de specialitate), iar mâncărurile aveau fiecare denumirea lor simpatică, gen: “ciorbă de potroace din inutilităţi de gâscă, raţă, curcă şi cocoă, acrită cu borş sau corcoduşe”. Aceasta era 15 lei. Semi-acceptabil, doar ca idee, pentru locaţia respectivă. În general o ciorbă nu sare de 10 lei în majoritatea locurilor. Dar, hai, am zis, suntem la Lacrimi şi Sfinţi, restaurantul lui Dinescu. 😉

Un ceai e 8 lei, berea are preţuri de la 8 lei în sus, deserturile peste 17 lei, iar la preparate din carne nu este nimic sub 20 de lei.

Pentru cardiaci o spun, aflaţi că în meniu mai există şi ‘Tort cu ce-o fi’ la preţul de 19 lei. Să-mi stea inima şi alta nu la preţul ăsta. Arăta bine, am văzut la o altă masă, dar la bugetul meu de student (vorba vine) n-aveam să dau un pol pe o felie de tort! Ca o glumă, mai degrabă mă duc la metrou la automatele de diverse şi de 20 de lei îmi iau toate dulciurile posibile. 😀

După ce ni s-a luat comanda, am aşteptat puţintel să ne vină mâncarea la masă, dar nu-i chiar bai. Când a venit, am văzut că porţiile sunt de-a dreptul minuscule. Am servit ciorbiţe şi antreuri. Eu am luat un antreu cu brânză împăturită, zice-se în meniu la 160 de grame, dar vă zic clar că erau nişte cubuleţe cât ecranul unui mobil (normal, nu iPhone5 ;)), în număr de 4. Foarte, foarte puţin. Doar de poftă, cum ar veni. Dar la 13 lei.

La gust, nimic impresionant. Absolut nimic. Ciorbele erau ciorbe ca toate ciorbele, iar antreurile chiar sub antreurile ca toate antreurile.

Singurul lucru pozitiv: limonada cu mentă. Realizată excepţional şi gustoasă, însă la preţul de 10 lei pentru un pahar mic de cocktail.

Am aflat la final când ne-am uitat pe nota de plată că pâinica de la supă costă 3 lei o bucată, şi ne-au fost aduse 7. Apare într-adevar pe meniu preţul unei pâinici, însă dacă ştiam, ne puteam lipsi. Iar aici apare o nemulţumire de-a mea, şi nu numai, generală la adresa tuturor restaurantelor: nu mi se pare ok să plăteşti pâinea separat la un restaurant. E ca şi când ai plăti uleiul, oţetul, sarea sau piperul din olivieră! Ar trebui să găsească o soluţie să o includă în preţ, pentru că de multe ori lasă impresia că încarcă nota de plată. La fel şi cu ketchup-ul la pizzerii. Nu mai taxaţi în disperare de cauză orice nimic. Chiar falimentaţi dacă nu le puneţi separat pe notă? Dar.. n-o să vă învăţ eu acum cum să vă conduceţi afacerile, e doar o remarcă pe care o veţi ignora.

Ceea ce este însă inacceptabil este faptul că au fost necesare 3 solicitări pentru încă un suc! În plus, ‘dovleceii îndopaţi’, de la antreuri, serviţi de altcineva, nu de mine, erau nu doar pârliţi, ci chiar arşi.

Rămâne încă un mister pentru mine de ce au clienţi în condiţiile în care porţiile sunt mici, preţurile mari, iar servirea deplorabilă. Chelnerul nostru se făcea că nu ne vede la un moment dat şi părea că ne face un imens favor când ne lua comanda. N-am văzut niciun zâmbet de la niciun angajat şi păreau toţi crispaţi. Probabil asta spune mai multe despre “bucătăria” lor internă decât îmi pot da eu seama acum.

Nota de plată finală: 218 lei pentru 4 ciorbe, 3 anteuri şi nişte suc. Asta am scris-o ca să îmi aduc aminte să nu mai calc niciodată pe acolo. Pentru că degeaba ai un nume în spate care aduce clienţi, dacă nu ştii să îi păstrezi prin serviciile oferite. Un mare păcat.

În incheiere, îmi permit doar să citez un alt mesean de la acest ‘sublim’ restaurant:
“[….]De dorit a lăsat locaţia. Punem la socoteală ca numai deviaţia psihică de care aminteşte Vadim la adresa lui Mircea Dinescu a putut impune acest nume unei cârciumi. Pe parcurs ne-am dumirit. Am mâncat (puţin) şi am suferit ca nişte sfinţi (martiri). Porţii minuscule şi cu gust dezagreabil la preţuri astronomice. Chelneri adormiţi şi bucătari diletanţi (mâncarea era arsă). Când am văzut nota era să ne podidească lacrimile! De aceea recomand cu căldura: OCOLIŢI ACEST RESTAURANT !”


20 Responses to “Lacrimi şi Sfinţi, adică Şoc şi Groază

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.