Suricata în acţiune!

Sclavii greci

Acest articol a fost citit de 7070ori


Sursa foto

Cred că nu mai este niciun mister pentru nimeni faptul că Grecia este îndatorată până peste poate, că moneda unică europeană (acest soare aztec în funcţie de care ne trăim noi viaţa aici în Europa) suferă şi probabil înregistrează ultimele bătăi ale inimioarei sale, dar nici că ne împrumutăm unii de la alţii într-un cerc vicios. Deci, ce s-o mai lungim, treaba pute în Europa. Iar acum grecii, care au inventat democraţia (ce se urcă la cap multora, inclusiv lor…), stau la mila tuturor străinezilor ca să îi împrumute până ies la liman. Dar treaba nu-i aşa de uşoară.

Nu mai e niciun mister nici că euro a fost inventat într-o relativă oglindă cu dolarul american. Adică, dacă americanii au moneda lor care uneşte 50 de state plus D.C., noi, europenii, de ce n-am avea moneda noastră care să unească toate cele 17 state care au ales să o folosească în locul celei autohtone (cumva, parcă îi aud tocmai de la Bucureşti pe greci cum plâng acum după drahma lor… Păi, daca le-a trebuit euro…). Deci, dacă americanii au putut, noi de ce n-am putea.

Însă, ce aud azi. Că FMI le-a recomandat grecilor să prelungească săptămâna de muncă la 6 zile, dar şi programul zilnic de lucru. Deci, cu alte cuvinte să devină nişte sclavi. Păi, aşa le trebuie tuturor celor care se împrumută, inclusiv nouă. Să fim nişte sclavi.

Nu le plâng de milă grecilor, nici italienilor cu a lor dolce far niente, şi în niciun caz spaniolilor, cu a lor siesta. Căci bârfa zice că le place să lenevească şi nu să muncească. La naiba, cui îi place? Neamţului? Ei, aş.

Şi nici macar n-ar fi vorba dacă îţi place sau nu, ci e o chestiune de productivitate. Căci pe hârtie dă bine să zici că românii au cel mai mare număr de ore muncite din Europa (cum a apărut într-o ştire săptămânile trecute), atunci când scoţi din ecuaţie productivitatea acelui program de muncă, mecanizarea, robotizarea şi industrializarea activităţilor, dar şi faptul că noi pontăm că suntem la muncă, dar de multe ori suntem cu gândul la mare, soare, pârtia de schi sau altele, în funcţie de sezon. Să nu ne uităm mai departe de Dorel care se sprijină în coada lopeţii când este la program, sau de măturătoarele din parc pe care cu ochii mei le-am văzut cum sparg sămânţă ca apoi să o măture. Măturătoarele alea chiar trăiesc în spiritul expresiei “să îţi faci singur de lucru”. Păi, asta-i treabă? Aşa se măsoara economia?

Ca să ajungi la concluzia că trebuie să munceşti mai mult ca să ridici economia, înseamnă să te asiguri că chiar vei produce mai mult. Deci, că eşti mai eficient. Cele 6 zile de lucru pe săptămână îmi aduc aminte de comunism, când eram nişte sclavi, iar cei care n-au fost la şcoală şi sâmbetele, să nu se uite cruciş la mine! Căci eu m-am dus. Deci, aşa nu. Când o vedeam pe mama cum spăla, călca, făcea curat, gătea şi toate cele duminica, pentru că era singura ei zi liberă, mi se părea inuman. Este ciudat cum acest capitalism sălbatic începe să semene cu apusul comunismului, nu vi se pare?

Cine a dat mâna cu FMI să se împrumute, e clar că şi-a băgat necazul în casă, cum zice o vorbă din bătrâni. Şi probabil că asta merită grecii, vor spune unii cu răutate. Căci nu va fi suficient că se milogesc pentru bani, ci îi vor şi returna, iar pentru asta ar putea munci şi mai mult. Deci, cum ar veni, în final vor fi şi f*tuţi, şi cu banii luaţi.

Trăiască democraţia! Noi să fim sănătoşi.


2 Responses to “Sclavii greci

  1. Si pana la urma de ce anume au ajuns grecii, portughezii si spaniolii in asa rahat economic, ca nu-mi dau seama ? Cum se face ca nemtii, austriecii, olandezii nu se vaita de aceleasi dileme existentiale precum astialaltii ?

    • Gabitelu

      buna intrebare. In principiu, pentru ca economiile sunt diferite si au puteri diferite. Fiecare are alte industrii (auto, turism, bancara etc), fiecare are alta administrare si altele. E greu sa faci o Uniune in care unii “frati” sunt mai puternici, iar altii mai slabi (saraci). Inca n-am inteles exact de ce, dar probleme mai mari au tarile de la periferia zonei, si nu din centru, adica: Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Islanda.. asa-numitul grup PIIGS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *