Suricata în acţiune!

Măcelareasa în pijamale

Acest articol a fost citit de 1778ori

Primesc într-o zi doi pui de ţară. Doi cocoşi. Am zis pui pentru că erau tinerei. Mi se spune că sunt doar aranjaţi, adică pârliţi şi curăţaţi, dar nu sunt tranşaţi, adică ciopârţiţi, ci sunt aşa cum i-a lăsat.. călăul. Goi, inerţi şi în aşteptarea cuţitului bucătăraşului cel viteaz. Adică io.

Pun-te, Găbiţelule, şi tranşează cocoşeii. Tu care n-ai mai tranşat niciun pui în viaţa ta! E drept, am mai văzut eu în familie cum se ciopârţeşte o zburătoare, dar să fi făcut eu asta pesonal, chiar niciodată. Sper că nu vor da din cap spre dezaprobare toate gospodinele care trec pe aici şi tranşează pui de parcă au carmangerie în bucătărie. Aşa că vă rog să nu mă certaţi prea rău. 😛 În zilele noastre, mi se pare cam perimată îndemânarea asta, dar deloc inutilă. E chiar foarte utilă! Mai ales dacă vrei să reduci din costurile mâncării. 😉 Că dacă o prepari tu în casă, ieşi clar mai ieftin şi ştii din ce e făcută.

Însă eu până acum am mâncat cu preponderenţă pui comercial. Ştiţi şi voi, d-ăla alb ca varul, de zici că toată viaţa lui şi-a petrecut-o într-un lagăr nazist. D-ăla moale ca pâinea, pe care când îl tai trece cuţitul prin carnea lui de zici că e unt topit. N-ai să vezi asta la puiul de ţară. Ăsta e puternic, ca un cocoş între găini!

Ce s-o mai lungesc. Mi-am zis că dacă e musai să-l tranşez, apăi să-l tranşez.

Şi cum trecu aşa vremea, se făcu seară, înspre miezul nopţii. Era musai atunci să-i rezolv şi nu suferea amânare, pentru că era.. musai. 🙂

Mi-am luat cuţit (cel mai ascuţit), mi-am luat un fund (de lemn, neapărat.. nu suport porcăriile din plastic..) şi, evident, cocoşeii. Erau slăbuuuuţi, slăbuuuuţi, dar trainici.

Şi încep. Pân’ la pulpişoare, pân’ la sânişori, ştiţi, ca în legenda Meşterului Manole. Mă lupt eu acolo cu cocoşeii până îi ciopârţesc ca vai de mama lor care i-a ouat! E adevărat, m-am ales cu aceleaşi părţi pe care le-am văzut în pungile de plastic în galantare la magazin: pulpe superioare şi inferioare, aripioare, piept, dar şi măruntaie: pipote, ficaţi, gâţi şi inimioare. 🙂 Dar, zău, dacă ştiu tehnicile de manipulare a cocoşeilor. Pentru că eu am încercat să tranşez puiul în mod logic şi tehnic (de zici că studiasem la Politehnică.. cu pârghii, cu pivoţi, cu d-alea…), însă în final când m-am uitat la bucăţi.. un piept avea nişte coaste mai multe pe o parte decât pe cealaltă. Eh, lasă, Găbiţelule, că nu găteşti pentru împărat.

Pentru că nu mă pricep să măcelăresc pui, arăta bucătăria ca în filmele horror.. sânge peste tot, un lighean cu bucăţi ciopârţite şi diverse ‘firimituri’ rămase în urma războiului cu puii. Unde te uitai, numai roşu vedeai! Sânge şi iar sânge! Că de pricepută ce sunt, m-am întins peste tot cu tranşatul…

Mai interesant era că în anumite poziţii, puiul meu scârţâia, ca şi când se văita. Pesemne intra aer în anumite.. orificii şi scotea nişte zgomote ca de văitătură. Ori era nemulţumit că e tranşat, ori era nefericit că e tranşat de către mine! („ia uite-o şi p-asta”) Şi zău, dacă eşti mai slab de inimă şi nu neînfricat ca mine (păi, dacă nu ma laud singură, atunci cine? 😀 ), vaietele alea ale puiului te-ar fi băgat în sperieţi! De zici că îl omoram pentru a doua oară. Mi-am zis totuşi să îmi păstrez sângele.. rece. (ştiţi momentele alea când încerci să eviţi anumite cuvinte în unele situaţii, dar totuşi îţi ies pe gură?, eh, aşa şi eu cu expresia asta cu sângele rece). Să nu uitaţi totuşi că afară era noapte, eu singură în casa, până la coate mozolită de sânge şi în.. pijamale. (vă rog, chiar NU întrebaţi de ce eram în pijamale :D) Dar, cu un cuţit în mână. Aşa că n-aveau cum să mă sperie pe mine nişte vaiete de pui.

Totul până a sunat telefonul. Vă asigur că soneria mea are un ţignal de ar putea să scoale şi morţii, vorba aia, bine că n-a sculat totuşi puii. Imaginaţi-vă: în noaptea aia rece (eh, nu era rece, dar e mai ‘intens’ să spun aşa :P), cu sânge în jur, cu bucăţi de carne ciopârţită, în pijamale şi cu un cuţit în mână, cu mâinile însângerate (nu, am reuşit să nu mă tai, dar eram atât de aproape…), sună telefonul, iar persoana de la capătul celălalt mă întreabă ce fac!

“uite, am mâinile pline de sânge!” (Pfuăi, ce m-ai speriat)

După ce am terminat cu tranşatul, repartizarea pe frigider/congelator, am şters urmele crimei, de nici CSI nu ar putea să mă incrimineze, apoi m-am băgat la somn. Cu alte pijamale, evident. Inutil sa spun ca numai pui am visat noaptea aia. 😀

PS: am făcut de curând o fripturică… buona de te lingi pe degete. N-a plâns totuşi degeaba cocoşelul când îl tranşam. 😀


10 Responses to “Măcelareasa în pijamale

  1. pai chiar din comert fiind, mai cumparam si pui intregi. Problema este insa alta: si eu am chestia asta sa maninc gaini crescute in curte. Ma rog, nu prea am de unde, dar daca as avea, ma gindesc cu groaza cum m-as descurca sa le jumulesc de pene …

    • Gabitelu

      am jumulit gaini la viata mea, dar de transat, niciodata 😀
      cand cumpar din comert, iau strict pe categoria care ma intereseaza: piept, pulpe etc. De asta ma uitam ca curca in craci la puii astia doi 😀

  2. ioana

    darling,asta e treaba de barbat 🙂 vezi linkul de mai jos!
    http://www.youtube.com/watch?v=PEJSHRSJCn8

    • Gabitelu

      :)))
      In mod sigur n-a durat 3 minute la mine :)))
      2, clar puiul lui e mai soft decat al meu. Al lui e comercial, se vede ca trece cutitul ca prin branza :))
      3, clar are cutite mai bune :))
      4, wow, taie cu stanga! Kudos, dude!
      siiii 5, el taie “the wish bone”, iar fara el, eu nu mai pot sa-mi pun nicio dorinta :))
      Evident, al meu n-a iesit asa :))))))

  3. Gabi

    Si eu incerc sa mananc mai mult de curte, prin urmare transez (cu foarte mare indemanare) tot ce prind: pui, cocosi, gaini, rate, gaste si….. chiar porumbei (sorry 🙂 ). Doar cutit ascutit sa am :))))))!

    • Gabitelu

      de ce sorry, ca eu sunt gazda la gugustiuci, nu la porumbei :)))))
      Chiar si de-as fi la porumbei, daca sunt crescuti pentru sacrificiu, atunci e normal sa ii mananci, nu? Ca doar n-oi fi absurda :))))
      A, trebuie sa va spun din nou ca Gugu is back pentru a 4-a oara!! 😉 Fantastici guleratii astia :)))

  4. Hapi

    Gabitelu, ai fost barbata!
    Eu curatam pestii de solzi cand eram fetiscana dar acum mi-am pierdut cu totul acele calitati gospodaresti 🙁

    • Gabitelu

      Multumesc! 😀 Si eu am curatat de solzi in tinerete 😀 si ce indemanatica eram!:))
      Astazi insa e mai usor sa revii la gloria de alta data, nu te teme. Am aflat ca ne putem informa si de pe youtube 😉 asa cum mi-a fost ‘pasat’ si prin comentarii pe aici un maestru bucatar cu un super cutit transand un pui 😀

    • Gabitelu

      bine, mai, ca dupa razboi multi viteji s-arata:)))
      vai, nu stiu cum se descurcau mamele noastre fara youtube inainte:))))
      treaba e ca observ si de aici acelasi lucru: ca neneea are cutitul mai ascutit, iar puiul iar e mai usor de taiat decat al meu.. al meu zici ca fusese la tara, asa de zdravan se tinea:)) Probabil d-aia si plangea :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *