Acest articol a fost citit de 2906ori
Am avut ocazia sa ‘vorbesc’ cu multe natii. Atat de multe ocazii am avut incat incepusem sa ii cunosc pe fiecare din ce tara sunt numai dupa figura. Iar daca mai deschideau si gura, chiar in spatele celei mai perfecte engleze, ii gineam la fix! Aha, neamt! Aha, american! Aha, british! Aha, turc! Aha.. etc. 😛
Ce sa-i faci, daca am servit multi clienti la viata mea. Ajungi sa iti dezvolti niste simturi si un spirit de observatie pe care nu stiai ca le posezi. Ca de exemplu, ajunsesem sa stiu nationalitatea omului dupa culoarea pasaportului. Dar nu e important in contextul asta.
Dar, bre nene, eu stiu bine de tot (nu absolut de bine, ca ar fi o mega prostie sa zic asta) doar engleza. Pe restul le mai intuiesc. Am avut ceva scoala si pe franceza, chiar rusa si ceva pe bulgara. Evident ca telenovelele m-au ajutat si ele pe partea cu spaniola, iar italiana nu-mi e nici ea straina. Deci, cu astealalte clar n-as muri de sete si nici n-as face pipi pe mine negasind toaleta.
Dar ce n-am sa inteleg niciodata este atitudinea strainilor care nu cunosc alta limba decat p-a lor si daca te aud ca zici un minimum-minimorum de “te rog”, “multumesc”, “da” sau “nu” in limba lor, incep sa turuie, de parca vorbesc cu o ruda indepartata careia incep sa ii povesteasca toata viata lor.
Cel mai amuzant este cand le zici pe limba lor (ca doar atat stii) “Nu vorbesc…. “[si completati voi limba]. Si incep sa turuie, de parca le-ai zis: DA!! Vorbesc limba ta! Arunca inspre mine tot dictionarul, daca e posibil!! Da, vorbesc.. turca si chineza si germana si finlandeza, la naiba, nici hindi nu-mi este straina! Da!
Cazul 1:
Intr-unul din joburile astea cu clientii pe care am avut ocazia sa le practic alaturi de niste colegi care mi-au ramas definitiv si absolut dragi! (cel mai tare colectiv cu care am avut placerea vreodata sa lucrez.. dar hai ca ma lungesc aiurea :P), cum ziceam, intr-una din zilele alea cu straini, vine unul la mine. Un italian. Si intreaba omul “Parla italiana?” care evident, pentru tot prostul, inseamna “vorbiti italiana?”. Eu, cum spuneam si mai devreme ca nu stiu, raspund ca nu. Chiar in engleza i-am zis, adica “no”.
Eh, si incepe omul nostru dupa o oarecare pauza de o secunda dupa raspunsul meu “Alora…..blablablablabla” cu viteza avionului supersonic, in italiana.
Aloooo!! AAAALOOOO!!! Bre, nenea italianul, ce n-ai inteles din NU? Pe N sau pe U?!?!? Sau era doar o intrebare de .. spart gheata?! De complezenta?!
Asta prima nedumerire, adica, de ce sari peste raspunsul meu de “nu”.
Cea de-a doua, este ca am observat ca printre natiile europene care n-au mare habar de alta limba decat de limba lor, sunt … italienii. Cu tot respectul pentru toate spaghetele si in special pizza lor, va intreb, dragii mei latini, daca e din prostie, indiferenta sau.. dolce far niente?! De ce va e asa de greu sa invatati naibii o limba internationala?!
Cazul 2:
Ma aflam intr-o escala in Franta pe Charles de Gaulle. Trebuia sa astept cateva ore celalalt avion, dar ma taia un pipi.. d-ala dumnezeiesc. Iar pentru ca disperarea de cauza ma impiedica sa mai fiu atat de lucida incat sa observ semnele de prin aeroport (oh, si ai de mers pe măgăoaia aia de aeroport), ma gandesc sa intreb pe cineva.
Eh, si pe cine intrebi cand te afli intr-un loc strain? Primul gand a fost sa ma adresez primului ecuson pe care il vad. Nu? Nu asa gandeste oricine? Nenea era insarcinat cu paza, mi-am dat eu seama dupa insemne si palarie cu cozoroc, gen de politie. Avea banderola si altele. Mi-am zis “gata, sunt salvata”. Ei, pe naiba.
Ma duc eu la nenea si il intreb, deloc complicat, in engleza, unde e toaleta. Cu tot respectul pe care il mai puteam scoate din mine sub impulsul lui pipi (adica, va rog si multumesc).
Atunci imi raspunde nenea in franceza ca nu intelege ce zic. Cum va spuneam, eu mai inteleg o boaba de franceza. Asa ca imi adun toate fortele (ah, pipi, coopereaza si tu, asteapta un pic!) si il intreb cum imi aduceam eu aminte de la orele de franceza din generala “u e la toalet?”. Sa ma friga cu fierul incins vorbaretii de franceza, eu atata stiam! Nu ma intereseaza acordul dintre predicat si subiect, eu doar atata am stiut sa intreb. Si atunci incepe nenea nostru de la paza sa imi turuie.. evident in franceza…cum altfel… incepand sa faca gesturi ample din maini. Si asta, cu viteza fulgerului.
Va jur ca faceam pipi pe mine daca nu imi aduceam minte ca din toate explicatiile lui eu am retinut un singur cuvant “gauche” care, din ce stiam eu, insemna stanga. Aia a fost. Toaleta gasita mai incolo mi-a dat dreptate. Era undeva intre tonele de explicatii ale paznicului francez pe stanga.
N-ar invata nici francezii astia o boaba de engleza, neam. O boaba! Inteleg ca franceza este limba de circulatie blabla si ca francofonie si ca asa si pe dincolo. Si n-o zic pentru ca o cunosc, dar engleza e chiar cea mai usoara limba straina pe care o poti invata. Are o gramatica accesibila cam oricui, cu mult mai usoara decat.. franceza. Si, hai, nu zic sa stii o engleza la nivel conversational, dar acolo.. un “te rog”, un “multumesc” si alte chestii existentiale, ar cam trebui sa stii. Mai ales cand te afli intr-un loc public si de tranzit international.
Dar sa nu ma leg de bietul om, ca o fi fost un caz izolat. Haha, dar nu-i!
Asa ca m-am gandit, drept razbunare (ca tot sunt eu un om rau…zic unii). Cand or veni sa ma intrebe pe mine alde d-astia care nu au habar de altceva decat de limba lor, care, in cazul multora, nu e nici internationala, atunci cand ma vor intreba unde e toaleta, sa le turui si eu intr-o romaneasca torentiala, cu multe gesturi si dat frenetic din aripi, ca e la doi pasi, fara ca ei sa priceapa. Ca sa vad cum fac pipi pe ei.
Din ce-am observat, fata de natiile din jur, romanii stau destul de bine la engleza. Cu tot accentul pe care, si pe asta, am invatat sa il depistez. Eu vad un motiv principal pentru asta, faptul ca in Romania filmele si emisiunile nu sunt dublate la tv, iar in tarile din jur sunt. Ceea ce e pacat pentru ei. Iar pentru asta ma bucur ca n-a trecut propunerea inteligentului de Victor Socaciu de a se intampla dublarea si la noi. Ne mai facea si cu asta un “bine”. Ca sa nu mai zic ca unii nici cu cititul nu stau bine. Macar asa.. mai citesti un film. (hai ca poate exagerez…)
Insa, lasand dublarea filmelor la o parte, de ce noi ne putem globaliza, iar voi ramaneti nationalisti? Exagerat de nationalisti?! De cand e cîh sa stii o boaba de engleza, de exemplu?! Mai ales cand circulati, gen cazul italianului?! Mai integrati-va si voi, mai frend!
9 Responses to “Mai frend, ai ghiv iu ghift”