Cum adică să mori la vot?

Mi se pare unul dintre cele mai stupide moduri în care poţi muri. Să mori votând. Sau în drum spre vot, sau după ce ai votat. Vouă nu?

M-a izbit această ştire tragi-comică atunci când am auzit-o la teve zilele astea. Cum adică să-ţi “găseşti sfârşitul” (oribilă formulare, ca şi când scopul tău în viaţă e să îl “cauţi”) în faţa/în drum spre/la cabina de votare?! Ca şi când mori pentru ţară şi pentru aleşi. Sacrificiul suprem. Ironică treabă. După ce că lor puţin la pasă de tine viu, d-apăi mort. Mda, sunt un pic cam noir azi. Ceea ce-mi aduce aminte de un banc, deci paranteză:

Cioc ! Cioc!!
-Cine e?
-Zâna cea bună!!
-Şi de ce ai un topor???
-Nu sunt bine dispusă azi .

Revenind. N-am cum să fiu ca emisiunile teve şi să declar că fac un pamflet, dar imaginaţi-vă că p-acolo vreau să ajung. Mă gândesc doar că există atâtea moduri mai dramatice sau poate chiar mai spectaculoase de a da ortul popii (gen, făcând sex până la epuizare.. ziceam şi eu, era o idee…, sau aruncându-te cu paraşuta care nu s-a deschis…) decât muritul în timpul exercitării dreptului de cetăţean.

Recunosc, cu ruşine, că unul dintre primele gânduri după auzul tragicelor veşti, a fost dacă mai contează sau nu votul lui, al mortului. Pentru că, trebuie să recunoaştem, este o situaţie ciudată. Pentru că mortul era viu când a votat, dar a murit după ce a votat. Este undeva la limita legalităţii. Aşa da! Să mori şi să laşi în urma ta o controversă! Să te ţină minte posteritatea! 😉

Aş zice că ar trebui să nu mai conteze votul, pentru că omul a votat pe cineva care să fie în slujba lui, însă dacă omul a mierlit-o, nu mai trebuie.. slujit (jocul de cuvinte este pur întâmplător). Deci, omul a votat pe cineva care sa îi apere interesele, dar aţi văzut voi mort care să mai aibă interese? Deci, de ce ar mai conta? Dar, pe de altă parte, trebuie să conteze în continuare votul lui, pentru că omul a votat pentru VIITORUL ţării (cât de naivi suntem…). Bine, hai. Să conteze.

Dacă tot am dat-o pe vot, din lipsa de răbdare, mai bag în ecuaţie şi următoarele două-trei gânduri:

-1- mi se pare interesant (puţin spus) ca exact în ziua votării, natura a început să se dezlănţuie. Nu mă pot abţine să nu mă întreb dacă nu cumva natura! (Dumnezeu!) nu încerca să ne spună ceva..?! Poate că vrea să ne spuna că.. am dat de dracu’ ? 😉

-2- mi se pare absolut indezirabilă TOATĂ clasa politică din punct de vedere al marketingului şi PR-ului exercitat. Ce vrea buba mea de pe creier să spună? Păi, sunt nişte in-voluaţi! Adică, opusul lui E-voluaţi! Părerea mea este ca INDIFERENT dacă acţiunile lor au reuşite, dacă chiar au avut realizări, dacă chiar au un plan, dacă chiar sunt diplomati sau etc, oamenii noştri politici, indiferent de culoare, au un handicap îngrozitor la capitolul marketing şi PR. Nici n-aş şti de unde să încep să explic că.. nu există aşa ceva în strategia lor!

E inacceptabil, după părerea mea, ca după anuntarea exit poll-urilor, atunci când eu, ca un om normal ce visez că sunt, mă aştept să aud fie părerea lor despre rezultat, despre campanie, să aud nişte mulţumiri către echipele lor, să aud orice lucru civilizat şi diplomat, în loc de toate astea, oamenii noştri politici să înceapă imediat cu reproşuri şi aruncat de rahat înspre adversari. Încep cu formulări de genul “Partidul xxx a jucat incorect blabla” sau “Domnul XXX a făcut o remarcă blablabla”. Pentru că din păcate, la o căruţă de ani după comunism (sau poate se întoarce, zic unii…), noi încă avem dorinţa să moară şi capra vecinului!

În loc să se atace unul pe altul, să îşi scoată ochii, să arunce flăcări de cât de corupţi, incorecţi şi etc sunt ‘ceilalţi’, eu VREAU să aud DOAR:
– ce planuri au ei
– ce au realizat
– cum se descurcă echipa lor
– ce probleme au fost aduse în vizorul lor şi cum li s-au adresat
– sunt multumiţi sau nu de rezultate
– comentarii referitoare DOAR la activităţile şi acţiunile LOR şi nu ale altora

Pentru că eu personal m-am săturat de atacuri, înţepături şi horcăieli. Sincer vă zic. Pe mine nu mă încălzesc astfel de reacţii şi scandaluri. În loc să ne bombardeze cu soluţii şi planuri PALPABILE, ei preferă să îşi scoată ochii. Total scârbită. Nu ştiu dacă aţi fost cu adevărat atenţi la declaraţiile de după ora 21.00 de duminică seara, dar majoritatea a avut astfel de atacuri împotriva concurenţei. Nu atacurile vă ajuta să câştigaţi voturi, dragii mei, ci realizările şi un ton civilizat. Asta era! Marketingul şi PR-ul oricât de bine ar fi (ar fi fost) făcute, nu vă vor face mai civilizaţi! Adevărul este că nu aveţi un plan, iar dacă aveţi, nu-l respectaţi! Arrrrrrrrrrrr!!!!! (nu mi-am putut abţine groaza!)

-3- al treilea gând se rezumă doar la “şi acum ce se întâmplă?!”. Aşa, deci, am votat. Şi? Ce urmează? Mă simt ca şi cum stau cu sufletul la gură şi respiraţia tăiată, aşteptând să îmi dau seama ce se întâmplă acum când IAR s-a dat un vot negativ şi IAR a ajuns PSD-ul sus. Deci, ce se întâmplă acum? Am senzaţia că nici măcar un roman erotic intens nu mă lasă cu răsuflarea tăiată chiar atât de senzaţional! (să fie clar: NU este un compliment la adresa clasei politice…)

Nu închei uitând să menţionez că da, am fost la vot. O privesc deja ca pe o obligaţie. Ca pe un fel de alba-neagra. De fapt, că pe un fel de joc de ruletă la casino unde nu ştii nici măcar dacă pică roşu sau negru, darămite dacă pică Tier sau Orfani… Şi când colo, ce să vezi? Pică…. zero!

aaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!! (sufletul la gură!)

The house always wins!