Daca aş fi bărbat, femeia ideală ar trebui să fie…

Pe modelul “a se pune în locul altuia”, m-am gândit că nu e mereu corect să avem pretenţii de la alţii să fie în X feluri (aşa şi pe dincolo) şi că poate ar trebui şi noi să fim cumva. Când ceri multe, ar fi şi cazul să oferi pe măsură, nu? De ce n-am încerca chiar noi înşine să fim un exemplu?

Aşadar, când mă gândesc ce vreau să întâlnesc la ceilalţi şi cum ar trebui să fie ei, mi se pare corect (da, mi se pare) să încep gândind invers: ce aş oferi eu ca să fie atât de tentant încât dorinţele mele să se întoarcă izbindu-se de mine când devin realitate? Deci, mai precis, m-am gândit de multe ori la bărbatul ideal (câteodată o risipă de timp, zău de nu…), în loc să pun problema invers: cum ar fi FEMEIA ideală? Aia care să atragă bărbatul ideal (care să se izbească de ea, la cât de ‘atrăgătoare’ este).

Ca bărbat (cu mintea mea de femeie, căci alta n-am), aş zice cam aşa:

– ar trebui să nu fie nici urâtă, dar nici frumoasă. Întotdeauna am fost de părere că un bărbat trebuie să fie un pic mai frumos decât dracul şi niciodată nu m-au atras ăia frumoşi. Adică, ok, i-am privit de la distanţă (căci de aia ne ducem la expoziţii, ca să apreciem frumosul de la distanţă, apoi plecăm acasă, când se termină programul de vizitare). Deci, să nu fie extrem de frumoasă. Ce-i frumos atrage şi alţi.. bondari. Iar floricica mea, petunia mea, vreau să fie doar a mea 😉 Buuun… NEXT!

– să nu fie nici grasă, nici slabă. Să fie suficient de plinuţă cât să am pe ce pune mâna, dar să nu simt cum se înclină salteaua înspre ea când mă pun noaptea la culcare lângă ea. Cui îi place să doarmă în plan înclinat? Să aibă acolo o alură de sân, dar să nu fie lăptăreasă. Practic vorbind, revenim iar la chestia cu frumosul şi atracţia. Un bust generos indică în subconştientul bondarilor că floricica mea poate ‘hrăni’ o populaţie mare, deci ar putea atrage bondari înspre fertilizarea ei. Ori aşa ceva m-ar face să nu pot dormi liniştit noaptea. Deci, acolo, cât să încapă în podul palmei şi să nu se reverse, ar fi arhisuficient. Pe de altă parte, să nu fie nici schiloadă, ca să ştiu sigur că ajunge acasă şi n-o suflă vântul pe drum.

– să nu fie proastă. Să ştie ceva din muzică, din istorie, să facă nişte minime calcule matematice în minte, să ştie o limbă străină măcar la nivel conversaţional şi altele asemănătoare. În principiu, vorba unui amic, după ce ne-om ‘fertilizat’ la tinereţe şi după ce n-om mai produce polen, mi-aş dori ca la bătrâneţe să mai pot schimba două vorbe cu ea şi să fie plăcute, dar să nu mă simt că am terminat tot ce era de vorbit. Cum ar veni, să simt că mă mai poate stimula intelectual.

– să vorbească corect gramatical. Poate să fie ea cea mai bestială femeie care a făcut vreodată umbră pământului, dacă vorbeşte greşit, mi se înmoaie pe loc! Dacă mă cunosc cu ea pe messenger şi văd că începe să scrie multe cuvinte cu k, e instabilă pe numărul de i conţinut de cuvinte şi se alintă în stil cocalăresc, îmi şterg EU contul MEU de messenger! Apoi fug şi mă ascund într-un iglu la capătul pământului! Să n-o mai aud.

– să ştie să fie femeie de casă. Da, domne, nu vă mai daţi lovite şi emancipate! Este important să ştii să găteşti, să faci curat şi să ai grijă de casă. Ce mai tura-vura! Nu zic că nu te ajut, dar mi-ar plăcea să fii tu stâpana casei. Mi-ar plăcea să faci o ciorbă acră de s-o ţin minte până pe patul de moarte şi să devină un motiv important pentru care n-o să te las! A, iar cămaşa, să ştii doar tu cum să faci afurisita aia de dungă perfect, chit că eu mă uit la tine şi încerc să fur meseria, care nu se prinde de mine.

– să îmi suporte prietenii. Nu ţin neapărat la asta, dar ar fi de preferat. Ca să îmi fie mie mai uşoară treaba, să n-am stresuri. Nu mă aştept să îi placă pe toţi, ci doar să fie suficient de diplomată încât să reziste în mijlocul lor. Bărbaţii ie porci, iar eu mă aştept să fie o zână între porci. 🙂

– să ştie să mă facă să râd. Poate să fie ea femeia perfectă şi să le aibă pe toate, dacă e anostă, s-a îndoit parul. Nu ţin neapărat să fie sufletul petrecerii, dar dacă ştie să facă o glumă din când în când sau un mişto, m-a cucerit total.

– să ţină la glumă. Să nu se bosumfle imediat dacă face cineva mişto de ea. Mă refer la glume finuţe, nu la grosolănii. Să nu ia viaţa prea în serios.

– să ştie să se îmbrace. Să nu fie o victimă a modei, dar nici să nu se îmbrace în cele mai plictisitoare şi monotone haine din lume. Să simt că e vie când mă uit la ea.

– să nu stea încruntată. Sau dacă stă şi are probleme, să nu o ţină mult starea.

– să-mi spună ce gândeşte, căci n-am chef de ghicit. Ba mai rău, uneori nici nu-mi dau seama că trebuia să-mi dau.. seama. Deci, dacă are ceva pe suflet, aş prefera să fie directă.

– să ştie să se descurce şi fără mine, dacă situaţia o impune. Dacă aş fi plecat în delegaţie şi se strică ceva important prin casă, sau sar siguranţele, vreau să ştiu că găseşte un remediu cel puţin până mă întorc eu şi repar definitiv problema.

– să mă laude, dacă e cazul de laudă. Cui nu-i place să fie apreciat când face ceva bun? Deci, să nu omită să mă încurajeze, ori de câte ori e cazul, ca să simt mereu că îi sunt totuşi de folos cumva, chiar dacă doar tehnic şi repar ceva prin casă. 🙂

– să fie curajoasă. Nu îmi plac femeile cu fiţe si pipiţele, femeie fiind eu însămi, d-apăi să fi fost bărbat. 🙂 Cred că aş fugi mâncând pământul să o văd cum e sclifosită că ea nu merge, de exemplu, în excursie că i se rup unghiuţele.

– dacă e şoferiţă, să ştie şi să poată să schimbe singură o roată. Cam grea sarcina, dar nu vă temeţi, nu este eliminatorie. 😀

– să aibă tupeu, dacă situaţia o cere. Îmi doresc să văd în ea că ştie să insiste dacă ceva nu-i iese şi e musai să iasă, iar pe de altă parte, dacă i se închid uşi, îmi doresc să intre pe fereastră. Da, aşa ar trebui să fie o femeie: să intre din când în când şi pe fereastră!

– să nu poarte make-up excesiv şi/sau să nu aibă sprâncene subţiri şi desenate. Mi-aş dori să fie cât de cât naturală dimineaţa când mă trezesc lângă ea şi să nu mă sperii când îi văd adevărata.. faţă.

– să lase curat în baie după ce o foloseşte. Fardurile aruncate peste tot, peria de păr murdară, serveţele folosite, beţişoare de urechi şi discuri de demachiat lăsate alandala nu încântă pe nimeni.

– să aibă prietene şi viaţă socială şi în afara cuplului. Dacă e singuratică şi se izolează, atunci înseamnă că e ceva în neregulă cu ea.

– să mă bată la cap doar în cantităţi infime. Bănuiesc că orice femeie îşi bate omul la cap, atunci dacă e aşa, îmi doresc doar să fie în cantităţi infime.

– să ştie ce e aia o şurubelniţă şi eventual un patent. Uneori nimic nu poate fi mai sexi (sau măcar adorabil) decât o femeie cu o şurubelniţă… pe care chiar ştie să o folosească. Dacă mai desface şi încearcă să repare ceva cu ea, mă cucereşte total. Mi-ar plăcea să ştiu că poate, nu că face. 😉

– să ştie să poarte o fustă. Da, ne-am emancipat şi suntem toti pantalonişti, dar o femeie în fustă are totuşi farmecul ei.

– să aibă măcar o pereche de pantofi cu toc cui. Din.. diverse motive. 😉

– să îi placă animalele. N-are rost să elaborez, ori îţi plac animalele, ori nu. Cui nu-i plac, îl consider un om rău, iar de oameni răi n-am nevoie. Simplu.

– să nu înjure şi să nu folosească niciodată apelativul “fă!”. Fă este un mare no-no, peste care n-aş putea să trec, iar despre înjurat, poate aş putea trece cu vederea evenimente izolate, dar izolate rău de tot.

– să ştie când să mă lase în pace. Nu mă aştept să îmi citească gândurile, dar uneori, măcar pentru a mă răcori, e perfect dacă mă lasă în pace. Ca să-mi revin, nu de alta.

– să nu îşi cheltuiască absolut tot salariul pe care îl câştigă. O femeie care nu încearcă măcar să pună de-o parte acolo, ceva, îmi dă senzaţia că nu are perspective pe termen lung, că nu e calculată şi ca e mai.. flower power decât mi-aş dori. Nu trebuie sa aibă salariul baban, dar dacă şi-l dă pe haine şi gablonţuri, fără să rămână cu nimic în buzunar până la următorul salariu, mă întorc şi plec.

– să îi placă sportul. Un sport, orice sport. Fie că e sport de iarnă, dansuri sportive sau tir.

– să fie punctuală. Quid pro quo: nici eu nu întârzii cu venitul acasă, dacă şi ea e punctuală. (Recent s-a descoperit că “SUNT GATA ÎN 5 MINUTE” al unei femei, înseamnă acelaşi lucru cu “AJUNG ACASĂ ÎN 5 MINUTE” al unui bărbat).

– să nu mă înşele. Asta e la mintea cocoşului, dar dacă tot fac lista, pun.

– şi, într-un final, că şi aşa am descris-o deja pe femeia inexistentă, dacă aş fi fost bărbat mi-aş fi dorit o femeie fără inhibiţii în dormitor. 🙂

Vai, dar n-aş fi fost deloc un bărbat pretenţios :D. Am încercat să fac o listă scurtă, dar lucrurile au scăpat de sub control 😀 😀 :D. Iar ăsta e doar vârful icebergului. 😀 Lista rămâne deschisă. Care mai vrea, care mai pofteşte, acum e momentul să menţionaţi şi alte pretenţii. 🙂