Cum scăpăm de doctorii incompetenţi?

Ferească Sfântul să ajungi în grija doctorilor neştiutori, nepăsători, încurcaţi, grăbiţi şi care uită că nu tratează vite sau cai, ci oameni. Asta a ajuns să fie credinţa de zi cu zi a românului, după ce în ultimii ani am rămas fără doctori buni şi interesaţi de oameni, iar ăia care sunt buni,, sunt extrem de ocupaţi, tocmai pentru că sunt buni.

Ce trebuie să facem ca să primim o îngrijire medicală de calitate? Din partea unor OAMENI? şi nu a unor persoane care ne consideră clienţi şi nu pacienţi? Persoane care sunt interesate cum să ne stoarcă de bani, cum să ne aducă în clinicile lor private, cum să ne facem mai multe şi mai multe investigaţii, fără ca ele să fie concludente sau de vreun ajutor? Cum scăpăm de persoanele astea care nu au interes să te faci bine, deci nu vor să te ajute, ci îi interesează doar ce analize, operaţii şi investigaţii de multe ori inutile ar mai dori ei să faci tu, doar ca să dai un ban degeaba?

Am păţit-o chiar eu, căci dacă auzi din diverse surse, eşti tentat să zici „e nebună, n-are cum să fie adevărat”…

M-am dus la o clinică privată (n-o s-o numesc, căci mi-am întrebat cunoscuţii şi am decis să păstrez pentru mine numele clinicii şi numele doctorului, dar poate mă răzgândesc…). Am plătit pentru o analiză şi mi s-a recomandat să fac şi o ecografie, de asemenea, contra cost. Apoi, cu rezultatele, să mă întorc la sus-numita şi anonima doctoriţă ca să mi le interpreteze. Şi interpretate au rămas. Căci, nu ştiu cum şi-a făcut ea programul, dar la ora la care eram eu programată a intrat altă persoană, eu am intrat ultima pe ziua respectivă în cabinetul ei, iar ea m-a tratat cu cel mai mare sictir posibil din lume!

M-a avertizat de la început că şi-a depăşit programul, era într-o evidentă grabă, s-a uitat pe hârtiile cu analize pe „diagonală”, era total dezinteresată şi deloc concentrată pe mine, omul din faţa ei, dovadă fiind faptul că m-a intrebat de 2 ori cum mă numesc, de 3 ori aceleaşi informaţii care erau scrise în foile din faţa ei şi de încă 2 ori a afirmat că nu am dureri (motivul vizitei mele), deşi şi acest lucru era menţionat în foile din faţa ei (de ce naiba crezi că discutăm azi?! Că draguţă nu eşti, la cafea nu m-am decis să te scot, felicitări de Crăciun nu vreau să îţi trimit şi nici lezbi nu sunt….).

Apoi a concluzionat că ea, pe baza acelor analize şi a ecografiei, nu are ce să-mi spună şi nu are nicio soluţie pentru mine (aşa, sec..). Mi-a spus că ar trebui să repet analizele. (De ce?) De parcă ar fi ieftin… Mi-a spus să vin în clinica cealaltă unde lucrează ea ( 😉 ) să îmi facă chiar ea ecografia, dar ATENŢIE e mai scump.

M-a mirat profund concluzia ei (ca să mă exprim cu mănuşi). Am întrebat-o de ce doctorul care mi-a făcut ecografia a spus că nu a găsit nimic în neregulă, iar ea îmi spune acum că ar fi totuşi ceva în neregulă – ceva grav, dealtfel, dacă ar fi adevărat- , lucru la care mi-a răspuns acum (citat!) „păi, dacă v-a spus, atunci.. dumneavoastră faceţi cum vreţi”… Cum adică fac cum vreau?! Adică eu decid dacă analizele sunt corecte?! Dar voi nu ştiţi?! HELLO!! EU SUNT DOCTOR, SAU TU??

Am întrebat-o dacă pentru a-mi fi prescrişi nişte hormoni (o bănuială de-a ei, neconfirmată) nu sunt necesare analize. A răspuns „a, nuuuu! Nici vorbă!”… Eu ce înţeleg de aici? Că te joci cu hormonii de parcă eu sunt doar un pui într-un galantar la supermarket? Degeaba sunt numiţi HORMONI?! Să înţeleg că sunt ca nişte banale aspirine hormonii ăştia şi de aia te-ai grăbit prima oară să arunci cu ei înspre mine?! Chiar aşa de simplu se prescriu nişte hormoni?! Te uiţi la mine, zici „moaca ăsteia îmi inspiră hormoni” şi îţi pui parafa pe o reţetă?! Chiar în aşa hal de medicină am ajuns?!

Apoi, ce-a făcut femeia? Văzând că nu ştie sau nu poate să interpreteze analizele (cred că vrăjitoarele ar fi avut mai mult succes decât ea), s-a ridicat de pe scaun, a venit în spatele scaunului meu (de ce?) şi-a luat geanta (a, deci d-aia) şi a început să se schimbe (de ce naiba se dezbracă de halat?!), deşi conversaţia noastră nu se încheiase, ea nu-mi oferise nicio soluţie, nu îmi prescrisese nimic pentru dureri (dacă era după ea, mă lăsa să sufăr în continuare, ca o vită ce sunt), şi-a pus haina de stradă pe ea şi a dat să iasă pe uşă. Aşa.. cu mine în cabinet, fără să încheie discuţia, fără să îmi zică „la revedere, am încheiat consultul” (sau ce mama naibii a fost aia… ca numai ‚interpretarea analizelor’ nu a fost)… Şi o văd cum dă să iasă pe uşă. Ce vrei, dacă femeia era în întârziere…

I-am spus că totuşi eu se pare că am făcut analizele degeaba. M-a contrazis (nu înţeleg de ce tupeul ăsta?!). Mi-a spus că am făcut nişte analize şi nu sunt chiar degeaba (să mori tu!? uneori nu te poţi abţine să nu faci apropouri în înjurături. Dar dacă nu sunt degeaba, atunci de ce sunt?!)

Şi în timp ce alerga (nu mint) afară pe uşă mi-a spus că îmi dă totuşi o reţetă (un rahat de plante…) şi că dacă nu văd nicio îmbunătăţire într-o lună, să îmi fac din nou programare la ea (să mori tu – jur că mă abţin, dar nu-mi reuşeşte – că te mai vizitez eu vreodată). Şi asta a fost. Dusă a fost.

Nu la revedere, nici futu-te-n c*r.

Ok. Eu n-am nimerit-o cel mai prost dintre toate cele mai proaste poveşti cu doctori pe care le-am auzit. A mea a fost un caz uşor. A vrut să îmi prescrie hormoni fără să fac analize de determinare a nivelului hormonal mai întâi, mi-a prescris o frecţie la picior de lemn cu plante din fundul pădurii şi DOAR s-a îmbrăcat în hainele de stradă şi a ieşit înaintea mea din cabinet. (cât de nesimţită poţi să fii? Ca persoană, nici măcar ca doctor… Eh, cam cât?)

Deci, a mea a fost un caz uşurel, dezinteresată de mine, de dureri, nu era în stare sa se uite naibii în capul fişei să vadă că mă cheamă Gabi (vorba lui Despot de la Viţa de Vie „3 în plm!”, aşa şi eu trebuia să zic „Gabi, în plm!”) şi… atât.

Aş vrea totuşi să ştiu cum pot fi umanizaţi astfel de doctori, dar mai ales, dacă nu se pricep, cum le pot fi retrase licenţele? Da, cam asta ar fi ideea. Pentru că mi se pare inacceptabil comportamentul ei, dezinteresul ei. Vă zic sincer că mi se rupe pălăria că eram eu ultimul ei pacient pe ziua respectivă, iar ea se grăbea. Căci, la o adică, nici eu nu am intrat la fix, ci cu o jumătate de oră întârziere, din vina ei, şi chiar ŞI EU mă grăbeam în altă parte. Nu e vina mea că nu şi-a organizat ea programul bine. Putea măcar să îmi ofere o soluţie în acest sens. Să mă roage să revin în altă zi, sau să mă sune ea şi să discutăm la telefon, orice soluţie, numai NU TE ÎMBRĂCA SĂ FUGI chiar în faţa mea!!! Că eu te plătesc ca să îmi dai o soluţie, nu ca să fugi şi să mă laşi cu ochii în soare! (Unde naiba vă învaţă asta la medicină?! Să fugi din faţa pacientului, la propriu?! Nu cred că ai jurat pe Hipocrate ci ai jurat ipocrit!)

Aşadar, sunt interesată de cum se fac plângeri la Colegiul Medicilor, dar şi care este modalitatea prin care un personaj care nu trebuie numit doctor îşi poate pierde licenţa. Pentru că asta îi doresc. Căci alte proaste, în locul meu, or să pună botul pe viitor la reţetele ei de hormoni prescrişi fără analize prealabile şi te-mi-ce alte chestiuni care pot chiar nenoroci un om. Trebuie să facem ceva!

Deci, Stimată Doamnă Doctor,

Consider ca trebuie să fii oprită din a-ţi mai exercita meseria pentru că nu ştii să te comporţi, nu ştii să citeşti analize, pentru că nu te interesează că mă cheamă Gabi (ai crede că după 3 repetiţii în cele DOAR 5 minute din cabinet, ai fi reţinut…).

Pentru că te-am întrebat-o ce efecte secundare sau contraindicaţii au hormonii pe care TU te-ai oferit la prima întâlnire să mi-i dai? Ţi-aduci aminte ce mi-ai răspuns? N-o să ghiciţi, voi restul! Mi-ai răspuns …. să caut pe internet 🙂 Şi eu care ziceam că eşti o tipă simpatică… Am dreptate, nu-i aşa?

Zi-mi tu mie de ce mama mă-sii am venit la tine şi am plătit consultaţia ca să mă trimiţi să caut pe internet răspunsul la ce te întreb? Tu aşa ai studiat medicina? Pe internet???? Eu credeam că doctorii se simt ofensaţi dacă le povesteşti tu ce ai mai găsit pe internet… Iată încă o dovadă că NU eşti doctor. Nu un doctor bun, ci doctor, punct.

Consider că trebuie să fii oprită din a-ţi mai exercita meseria pentru că te-ai răstit la mine când te-am întrebat care sunt totuşi concluziile, pentru că mi-ai pierdut timpul şi banii fără niciun rezultat şi pentru că uiţi, se pare, în mod constant, nu doar că mă cheamă Gabi, ci că sunt om, şi nu căţeaua din faţa blocului sau vilei tale, căreia îi mai faci câte o deparazitare din când în când şi e fericită.

Eu nu sunt fericită. Iar tu trebuie să dispari din peisajul medical, alături de ceilalţi incompetenţi din clasa ta. Decât cu măcelari ca tine, mai bine fără. Punct.