Dragă Ponta, de ce nu l-ai pupat pe Arnold?

N-am nicio afinitate faţă de noul (vechiul) premier. Îmi pare o copie infidelă a părintelui său, Adrian Năstase. Să mă iertaţi, aşa mi s-a format mie piticelul pe creier din satul meu de pitici de pe creier, iar eu aşa l-am reţinut. Ponta-stein ză son of Năstase-stein. Nu am încredere în el. Punct. Nu pot să identific acum de unde vine neîncrederea asta (mai că aş fi indecisă: 1. că a fost şcolit de Năstase, 2. că şi-a plagiat lucrarea de doctorat sau 3. că face parte din PSD?!). Toate ca toate, dar când l-am văzut aseară cum era tot un zâmbet doar pentru că a dat noroc cu Arnold Schwarzenegger, marele Termineităr, mai că îmi venea să îmi trag o palmă peste faţă. Jenibil! (vorba cuiva)

Da, la urma urmei suntem oameni şi nu ne putem izola cu totul funcţia pe care o avem, JOBUL pe care îl avem, de propriile plăceri şi convingeri personale. Nu? Aşa şi Ponta. Mi s-a părut că i se cam fâlfâie lui că a fost la o conferinţă pe teme energetice (sau ce era), în schimb era super încântat, ca o şcolăriţă, pentru că l-a atins pe Arnold! WOW! E real, nu e cyborg.

Iar asta-mi aduce aminte de febra Michael din ’90 când a venit mega starul la noi, de leşinau fetele când îl vedeau (Doamne, ce m-au mai marcat anii ăia. Mi-a trebuit mult timp să îmi dau seama că nu e periculos să te duci la un concert pe stadion. Şi că nu e neapărat să leşini când îţi vezi idolul şi nici nu vine salvarea să te ridice).

Când l-am văzut pe Ponta că şi-a adaptat discursul ca să îl bage în seamă pe Arnold în el, mai că mă gândeam că leşină de extaz şi vine salvarea să îl ia. Da, înţeleg implicaţiile politice ale unei figuri cunoscute care te bagă în seamă (Arnold), dar am rămas cu impresia că Ponta n-a înţeles-o. Mai că îl vedeam făcând un flic-flac în aer, apoi un şpagat la aterizare după ce a dat mâna cu Arnold.

Mie mi s-a părut un pic ridicol. Chiar pupincurism, să îmi fie cu iertare. Ok, e Arnold activist şi e un ambasador bun în domeniu şi etc (atunci când reuşeşti să înţelegi engleza vorbită de el), dar mă aşteptam la o atitudine mai profesionistă din partea lui Ponta. Uneori mai trebuie să îţi abţii copilul din tine să nu iasă la suprafaţă şi să sară hopa-ţopa când îl vede pe Terminator. Mă gândeam că o să fie mai diplomat, mai rezervat, mai calculat. Dar nu, mi s-a părut că a trecut la pupăturile dorsale pe care, bănuiesc, le-a deprins de la părintele său. Probabil că aşa a învăţat el că avansezi în viaţă si alte modalităţi nu ştie.

N-am idee cât de în serios l-a putut lua Arnold pe Ponta. Să nu uităm că e austriac, deci poate ceva mai rezervat. Ok, i-a menţionat Arnold numele lui Ponta, l-a pomenit în discursul său, dar unii oameni (Ponta) trebuie să înţeleagă că nu tuturor le place să aibă fundul albit, şi că poate Arnold e un astfel de om.

Ce am înţeles eu personal din atitudinea premierului României este faptul că dacă nici la nivel înalt nu te poţi abţine să nu te comporţi ca o şcolăriţă fugărită de colegul preferat ca să fie pupată, nu pot avea pretenţii pentru restul românilor de rând să ştie să se comporte când văd câte o somitate într-un domeniu. Cam asta ar fi starea naţiunii, mă gândesc (eu mereu îmi doresc să greşesc când ajung la concluzii triste).

Să fii serviabil şi atent e una, dar să exagerezi e alta. Cumva, deşi e tânăr, Ponta pare să fie tot de o modă veche comunistă. Pentru că atunci când i-am văzut extazul din ochi zicând despre Terminator că “a promis că vine în România”, mi-am adus aminte de tăvile de inox cu ceşcuţe de cafeluţă aduse în sala de consiliu atunci când un mare director de fabrică de Stat primea câte un delegat străin interesat de “privatizarea” întreprinderii.

Sau, de ce nu, mi-am adus aminte de întâlnirile la nivel înalt ale lui Ceauşescu, când primea pe câte un mare lider politic pe aeroport cu covorul roşu, îi lua mâna straşnic şi îl pupa pe obraz. Chiar, de ce nu l-ai pupat, măi Ponta, pe Terminator pe obraz? Să fie comunismul comunism până la capăt! Căci, de vremurile alea îmi aduci aminte. Sau uiţi ce funcţie ai şi de ce te-ai dus la conferinţa peştelui prăjit?! Vrei să fii luat în serios? Chiar ai ceva important de spus la conferinţa aia sau vrei să zica Arnold ŞI despre tine cum probabil e deja obişnuit “încă unul care a făcut pe el pentru că m-a văzut şi m-a atins“?

Poate că d-aia n-am afinităţi mari. Pentru că ieri l-am văzut doar ca pe un mare copil, nu ca pe PREMIERUL ROMÂNIEI. Pentru că nu îmi pare deloc diplomat, rezervat, ferm, ci îmi pare şovăielnic, plin de cuvinte multe şi fapte puţine, vag şi evaziv. E ca şi când n-ar fi. Cam aşa l-aş putea descrie.

La o adică, Schwarzenegger este şi un pic cam expirat. Ce se făcea oare premierul nostru dacă ăla din faţa lui nu era Arnold, ci altul mai proaspăt, ca de exemplu DiCaprio, alt actor implicat în acţiuni similare? Ar fi discutat opţiunea salvării lui de pe Titanic oare?! “Bre, nea Leo, dacă vii în România, ne asigurăm că îţi facem o barcă chiar in-scufundabilă! Hai, pupa-te-aş!“