Încrederea mea în omenire pleacă.. vine..

Într-o zi mă întorceam de la muncă obosită ruptă. Ca un câine. Lucrez ceva ce îmi place, să fie clar, dar chiar îmi atinsesem limita (cred) în ziua aia. Şi, probabil d-aia, eram şi foarte sensibilă (cu nervii, vreau să zic :)). Cred că tocmai pentru că eram obosită, am început să îi observ mai bine pe toţi din jur. Cât de mult prost gust îi caracterizează, cât de nepăsători, de duritori-în-cur (nu mi-am propus să vorbesc frumos), cât de periculoşi, cât de .. egoişti.

Să fie clar. Omul este în esenţă egoist. Punct. Nu e o chestiune de dezbătut. Tot ce face el, o face pentru că e egoist!

D-aia fiecare încearcă să mai forţeze un pic culoarea galbenă (sau roşie) a semaforului, d-aia claxonează ca dobitocul, d-aia nu te lasă să treci pe zebră, d-aia îşi lasă câinele să se cace pe alee şi nu curăţă, d-aia umple de coji de seminţe faţa blocului, d-aia se aşează ca o vacă în drum şi nu te lasă să treci, d-aia i se rup chiloţii în fund de băşini că te-a inundat şi poate n-ai bani să repari paguba, că oricum n-are să se ofere să te ajute măcar de o zugrăveală, d-aia nu-i pasă că gunoiul se aruncă la coş, d-aia scuipă pe stradă, d-aia îşi lipeşte guma de mestecat după ce a terminat cu ea pe dosul scaunului, d-aia îşi scrie toate băşinile intelectuale stârnite de cei doi ultimi neuroni funcţionali pe toţi copacii când merge şi el ca un pantofar ce e în “iecscursie” la Sfinx, pe care se suie pentru că e un cocalar, d-aia, pentru că se gândeşte doar la râgâiturile lui, la gaura lui din pantalon dezvoltată din cauza că e prea gras şi nesimţit să mănânce ceva sănătos (deci e egoist şi cu el însuşi…), d-aia îşi aruncă chiştocul de ţigară încă fumegând pe jos sau în pădure, d-aia nu îi pasă că a luat ceva cu împrumut pe care îl returnează (DACĂ îl returnează…) stricat, d-aia se înghesuie să fie primul la coborâre sau la urcare în autobuz, ca apoi să meargă ca melcul în faţa ta… şi multe ‘d-aia’.

În seara respectivă deabia aşteptam să ajung acasă. NU pentru că eram obosită şi nici pentru că mai era un pic şi leşinam de foame. Ci doar pentru că vedeam proşti la tot pasul şi simţeam că nu mai suport. N-am cum să… vorba englezului “to sugar coat it”, adică s-o zic frumos, căci e cum e, adică adevărul. Îi întâlnisem pe toţi ăştia în drumul meu. Şi pun pariu că sunt mult mai mulţi în tot oraşul, nu cred că s-au îngrămădit toţi în cartierul meu. Iar asta e partea tristă. Căci aş fi fost mulţumită să fi fost doar aici. Însă ei s-au generalizat. Ca o strategie de război împotriva bunului gust, s-au împrăştiat peste tot!

Şi atunci m-am întrebat următorul lucru: de ce îţi pasă, tu? De ce vrei tu să fii altfel? Căci, vorba aia, dacă nu îi poţi învinge, alăturate lor!

Răspunsul? Păi, dragii mei, oameni bine normaţi la cap şi cu bun simţ care mai treceţi pe aici (în puţinele dăţi când mai am ceva scris pentru voi), mi-am dat seama că dacă eu încerc să mă comport civilizat, să nu mă alătur prostiei generalizate sau să mă las atrasă în gaura lor neagră, chiar dacă ei sunt mulţi, eu n-am să renunţ. Pentru că o fac pentru mine. Deci, s-ar zice că şi eu sunt egoistă. Da, atunci cred că, matematic cel puţin, e corect.

Deci, dacă vi se pare că tabăra adversă care îşi suflă mucii pe stradă, scuipă, aruncă gunoaie pe jos şamd e prea mare, nu va lăsaţi învinşi. Fiecare dintre noi contează! Căci, om fi cu toţii egoişti, dar există intenţii bune şi există intenţii rele sau durere în cur. Iar eu am de gând să fiu civilizată pentru mine, nu mă aştept să mă felicite careva pentru că am aruncat gunoiul la coş… să îmi dea vreo medalie. Şi, ştiţi ce, îl arunc şi când nu e nimeni prin preajmă! Căci nu îl arunc de ochii lumii, îl arunc pentru că aşa consider eu că este bine. Şi nu am intenţii să mă opresc prea curând să fac ce consider eu că este bine, doar pentru că există atâtea personaje jalnice în jur.. Şi sper ca nici alţii care gândesc ca mine să nu se oprească. Pentru că durerea în cur e periculoasă! Rezistaţi! Nu deveniţi o victimă!

PS: există posibilitatea ca în viitorul apropiat să mă opresc în faţă următoarei muieri care îşi scoate câinele la plimbare în pijamale şi papuci şi lasă căcatul câinelui pe trotuar, să îi spun doar atât “Eşti atât de nesimţită şi proastă încât mi se întoarce stomacul de silă când te văd”. Nu mă aştept la nicio reacţie de vină. Asta tot pentru mine o s-o fac…