Suricata în acţiune!

Mama lui de rest!

Acest articol a fost citit de 1785ori

lei-1385567147

N-am mai scris de mult, dar tâmpeniile cu care mă confrunt zilnic şi situaţiile absolut jenante (ca asta de azi) mă împing foarte brutal (aş zice) să bag ceva pe ‘ ţeava’ asta de.. blog.

De câte ori aţi vrut să plătiţi ceva şi după ce aţi dat banii peşin (cash, măi neologiştilor) s-a strâmbat vânzătorul la voi că nu are să vă dea rest? Cred că de mult prea multe ori. Ce ziceţi, fac şi un sondaj la finalul postării?

Băi nene, parcă-l vezi pe vânzător, cum răsuflă cu durere chiar, de parcă îi bagă doctorul furtunul de colonoscopie, atunci când îi întinzi hârtia de o sută de lei, de parcă e mortul viu care se zvârcoleşte în mormânt, şi pufăie, şi horcăie, şi dă ochii peste cap de parcă e posedat, când îţi vede hârtia de milion!… Ai zice în primă fază că se bucură că vede bani, că îi plăteşti, că are in-flow (cum zic economiştii), că i te-a scos Dumnezeu în cale pe prostul de tine care te-ai blagoslovit de el să îi bagi banii în buzunar, cumpărând te-miri-ce rahat vinde el acolo.

Dar să vezi fază, că nu ţi-i ia! Băi, iar asta mi se pare culmea culmilor şi oximoronul comerţului, trăgea-mi-aş o palmă peste faţă de nu FIX asta este situaţiunea de faţă!

Cum, băi, săracilor să NU aveţi să îmi daţi rest?! Ce papucii tăi de comerciant eşti dacă nu eşti capabil să satisfaci o cerinţă minimă comercială? Cum naiba mă pui TU pe MINE să alerg prin alte părţi să schimb EU bani ca să îţi aduc la nas fix cât trebuie să îţi dau? După ce că am făcut EFORTUL să ajung la magazinul tău de hamsiu afumat, tot EU trebuie să caut mărunt?! Vorbim serios aici, sau ne dăm afacerişti?

Nu mai departe de aseară. Îmi lăsasem o braţară la reparat în faimosul magazin Unirea din centrul superbei noastre capitale româneşti. Aseară am trecut să o iau. Dau să plătesc, când îmi ridică vânzătoarea din umeri că nu are să îmi dea rest. Să nu vă imaginaţi că avea să îmi dea rest o avere, ci 25 de lei. Deci, un mizilic.

Şi-mi zice „am încercat şi eu să schimb la colegele de la alte magazine, poate aveţi dvs noroc”… Deci, restul e o chestiune de noroc? Suntem la cazino aici? De ce n-aţi zis aşa, mai jucam şi eu un poker, un macao ceva… Popa prostu’?

Băi, şi aş fi vrut să îi fac figura, să îi răspund foarte nonşalant că nu e problema mea, şi să rezolve ea treaba, dar mă avea la mână, ca să zic aşa, pentru că bratarea mea reparată se afla în posesia ei… Aşa că, hai să fiu drăguţă, mă duc să caut restul…

Am căutat preţ de 2 etaje, inclusiv la casa de schimb valutar (că, deh, m-am gândit şi eu ca prostul că lucrează cu bani, nu? Greşiiiit…), florăria din faţă şi ghereta de la colţ cu hotdogi, nimeni nu mi-a putut schimbă 50 de lei! Băi, mă repet, NU e o avere… Deabia la metrou, şi NICI AICI (să mă iertaţi că tot ţip) nu au avut mărunt la casă de lângă turnicheţi, ci am găsit într-un final la casa unde se fac abonamente!

M-am întors după o juma de oră, transpirată şi alergată. Dar am mustrat-o un pic pe vânzătoare. Drăguţă drăguţă, dar să nici nu zic nimic despre asta, era prea drăguţ chiar şi pentru mine. Mi-a ridicat din umeri… S-a scuzat.. Ce putea să facă? Poţi să le dai foc ca vrăjitoarelor în Evul Mediu acestor comercianţi?! Că şeful ei.. că nimeni nu are…

WHAT THE F*CK DO I CARE?!

Azi, am cumpărat de la o alimentară mâncare în valoare de 11 lei. Am scos o hârtie de o sută (că ale naibii de bancomate, cu excepţia ING-ului, să moară Ţaca de dau mărunt…). Tanti vânzătoarea mi-a sechestrat bancnota de 100 de lei şi m-a obligat (jur!) să îi găsesc 1 leu în geantă (din buzunare, de pe fundul portofelului, din tivul fustei, sau din cur dacă e posibil…) ca să îmi dea 90 de lei rest…

Nici nu ştiu dacă mă interesează de ce nu are nimeni rest în ţara asta săracă. Mi se pare absurd că nici alimentara care are un vad mai bun de clienţi decât un amărât de magazin de gablonţuri nu are rest. Adică, stai să înţeleg, nu mai cumpără lumea NICI mâncare?! Sau plăteşte cu altceva? Cu ce? Că POS nu aveţi, bonuri nu mai dau multe firme…

O întorc pe toate părţile şi nu înţeleg.

Şi, vă rog, să n-o aud p-aia că „acum lumea plăteşte cu cardul”… Decât dacă v-aţi născut ieri (şi înainte să faceţi ochi, aţi început să vorbiţi şi să cunoaşteţi piaţa financiară…)
Sau la farmacie, în Braşov se întâmpla, unui turist străin i-a dat rest farmacistul o aspirină. S-a holbat strainezul nostru la bucata de aspirină ca viţelul la poarta nouă. Că el în ţară la el n-a pomenit aşa ceva… „What is this?!” A trebuit să îi explic „you know, this is because…” Şi, nici după atâţia ani de zile nu ştiu because de ce se întâmplă asta…

Total jenant!

Sursa foto: cugetliber.ro


4 Responses to “Mama lui de rest!

  1. bine ai (re)venit!
    eu m-am vaccinat, dar tot nu merge! Deci cind vin in RO, aspir orice fisa, orice hirtie de 1 leu! Si AM EU marunt! Dar sa vezi faza, ca nici asa nu-i bine! Astia tot dau ochii peste cap cind trebuie sa le platesc ceva ce costa, de exemplu 63 lei si 80 de bani! Si le dau marunt pina la ultimul banut. Ca ce … i-am umplut de marunt acum! :))

    • Gabitelu

      🙂 Trec si eu cand pot:)
      Ai dreptate, cand nu au rest, plang ca ai tu! :)))) Din ce in ce mai ironic:)) Eu zic sa ne dea gratis ce vand ei acolo!

  2. Joe Doe

    Atunci de ce ai mai revenit in tara asta saraca? De ce nu ai ramas acolo unde oamenii au rest de dat?

    Si in US, si in Germania,etc. se intalneste aceeasi situatie…este o problema comuna, dar inca incerc sa inteleg de ce doar la noi in tara curg rauri de cerneala pe tema asta…

    • Gabitelu

      Macar un nume ar fi fost decent, Joe Doe.
      Si doi, imi pare bine ca ai inteles perfect problema expusa:) Poti evita pe viitor drumul pe aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *