Suricata în acţiune!

Despre religie in 3 vorbe

Acest articol a fost citit de 71ori

Azi am trecut pe lângă un popă pe stradă cu un ochi bandajat. Primul meu gând a fost: oare l-a bătut Dumnezeu?

O prostie de gând, nu? De fapt, e perfect explicabil atunci când asta e mentalitatea cu care am fost crescuți în ortodoxism, că Dumnezeu, dacă nu e mulțumit de ceea ce faci, te pedepsește. Altfel de unde aș ști eu această vorbă “l-a bătut Dumnezeu”.

Cum de li se pare normal credincioșilor să li se prezinte ideea unui despot în loc de Dumnezeu. Eu credeam că Dumnezeu își iubește oamenii, nu că i-ar pedepsi.

De când eram copil, atunci când murea cineva și eram curioși de ce, ni se prezentau 2 opțiuni:
1. Dacă a fost un om bun, ți se zicea că așa a vrut Dumnezeu. Deci, Dumnezeu mai omoară din când în când câte un om, de plictiseală
2. Dacă a fost un om rău, ți se zicea “nu l-a mai răbdat Dumnezeu pe pământ”. Deci, Dumnezeu pedepsește.

Niciodată Biserica în România, iar ca să nu generalizez mă limitez la cea ortodoxă, nu a promovat o imagine pozitivă a lui Dumnezeu.
Este trist, dar de înțeles (politic vorbind). Biserica te vrea supus, speriat, prost, manipulabil.

Biserica nu vrea să știi că Dumnezeu te iubește și își dorește un singur lucru, să încerci în fiecare zi să fii un om bun. Cu tine, cu ceilalți, cu planeta pe care trăiești. Atât cred eu că vrea. Doar că un asemenea adevăr îți deschide ochii și nu te mai poate manipula.

Un șofer de uber mi-a spus odată că el este catolic, iar în religia lui se zice că dacă nu asiști regulat la slujbe, vei ajunge în iad. Eu am rămas șocată, nu știu dacă așa se practică la catolici, însă ăsta este mesajul cu care a rămas un adept al acestei religii.
Nu mi-a zis: la noi se vorbește despre iubire. Nu. Ci mi-a zis despre iad. Șocant, nu?


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.