Suricata în acţiune!

Ce faci când te doare stomacul?

Mă puse sfântu’ într-o zi să mănânc numai fructe. Că aşa mi se năzări mie. În special pere! Fructe de dimineaţă, fructe la prânz, fructe seară. Nu ştiu ce şi cum, dar mă trezesc a doua zi de dimineaţă cu o stricăciune enormă prin părţile … nordice. Pe la ora 4 mă trezesc, bag două buline de dicarbocalm, adorm şi mă scol la ora obişnuită pentru muncă, adică 7. Aveam în plan un duş, un mic dejun, un îmbrăcat şi… Continue reading »


Nu am smartphone şi… mă simt bine

Cred că tocmai v-am zis ceva ce e posibil să vă fi şocat! Nu am smartphone. Şi nu-i nimic în neregulă cu mine. Chiar nu sunt anapoda cu timpurile, chiar nu. Sunt doar un om normal, dar fără telefon smart. O vreme nici nu ştiam ce e ăla smartphone. Trebuie să recunosc că nici acum nu-mi e clar 100% 😀 M-a lămurit cineva când mi-a dat indiciul “telefon cu sistem de operare Android, Symbian sau Apple sau Blackberry”. No, bine,… Continue reading »


Încrederea mea în omenire pleacă.. vine..

Sursa: noper.ro Într-o zi mă întorceam de la muncă obosită ruptă. Ca un câine. Lucrez ceva ce îmi place, să fie clar, dar chiar îmi atinsesem limita (cred) în ziua aia. Şi, probabil d-aia, eram şi foarte sensibilă (cu nervii, vreau să zic :)). Cred că tocmai pentru că eram obosită, am început să îi observ mai bine pe toţi din jur. Cât de mult prost gust îi caracterizează, cât de nepăsători, de duritori-în-cur (nu mi-am propus să vorbesc frumos),… Continue reading »


Păzea! Fereşte-te de paznicul tataie!

Sursa: www.romanialibera.ro Văd des agenţi de pază care arată atât de jalnic, încât n-ar fi în stare să sperie nici un pisoi să îl facă să nu fure dintr-un magazin, să nu jefuiască o benzinărie sau să nu miorlăie prea tare în metrou ca să nu deranjeze călătorii ăia mulţi la Victoriei dimineaţa. Ok, fiecare are nevoie de un loc de muncă, dar care e ideea din spatele paznicului care arată ca un tataie gârbovit, tras la faţă, fără vlagă… Continue reading »


Ultimul banc la care am râs şi am tot râs :)

Ajunge un chinez în Chișinău, cu niște afaceri. Nu cunoaște nici un cuvânt în română si îi era foame cumplit. Intră el într-o cantină cu gândul că cineva o să comande ceva de mâncare, iar el auzind denumirea o să comande la fel. Așteaptă el un pic, intră un student și comandă un ceai. Chinezul se apropie și el:
-Țeai. Ia el ceaiul, dar simte că foamea nu a trecut deloc. Mai așteaptă un pic, iar intră un student, situația se repetă..
– Ceai … Țeai… Se hotărăște să mai aștepte. Vede că intră un domn mai în vârstă, se gândește chinezul că acesta o să mănânce și se apropie să audă mai bine comanda. Comandă omul macaroane cu brânză, și imediat și chinezul:
– Mațațoane ciu blință.
– Ce?
– Mațațoane ciu blință.
– Ceeeee?????
– Țeai.


De ce niciodată nu zic firma?

Acum câteva zile auzeam că un lot de x kilograme de carne de curcan a fost retras de pe piaţă sub suspiciunea că ar avea salmonella. Nasol. Evident. Numai că n-a zis nimeni de la ce firmă era carnea, ce marcă era? Am început eu să îl întreb pe google, căci tot le ştie el pe toate. N-am găsit. Nu e prima oară când apare o astfel de ştire fără să fie precizată sursa belelei. Deci e ca şi când… Continue reading »


Nu le mai plângeţi de milă!

Dragii taichii, Dacă un om fură, înşeală, dă sau primeşte mită etc, în principiu dacă nu respectă legea, nu îi mai plângeţi de milă! Deabia s-au împlinit 24 de ore de când Jiji (Gigi de preferinţă) a intrat înapoi la puşcărie, că toată lumea plânge. Că, vezi Doamne, ce face Steaua fără Becali, dar ‘săraca’ familia lui, că ce condiţii are în puşcărie, că X, că Y. Fraţilor, gata! Ştiu că vă interesează mai puţin, dar vă asigur că cel… Continue reading »


Un spam înţelept, despre femei

Nu promovez spam-ul, să fie clar. Dar la un aşa mesaj aiurea ajuns la mine în ogradă, trebuie să comentez şi eu ceva. Iată: “Urăsc zilele astea în care mă acaparează starea pe care o am acum. Starea aia de lene amestecată cu nervi, oboseală şi fără chef. Am multe pe cap şi nu ştiu cum să le rezolv. Simt că nimic şi nimeni nu mă poate ajuta. Ştiu că îmi va părea rău că nu am făcut lucrurile la… Continue reading »


Uau, 30 de ani şi nu mergi în baston?

Domne, cum să va zic yo vouă, există o concepţie generală, dar prost formulată, conform căreia, dacă mai arăţi bine la 30 de ani, înseamnă că ceva e clar în neregulă cu tine. Căci lumea crede că dacă ai 30 de ani, trebuie să ai riduri, trebuie să fii grasă, trebuie să ai părul alb, mustaţă (femeie fiind) şi, ce mai, îţi mai trebuie un baston şi o mică artrită. În general, evident (mi se pare mie), cei care se… Continue reading »


Am trecut să şterg praful

Nu mă gândeam când am scris în finalul ultimei postări aici pe blog „Hai, să ne vedem cu bine la anul” că o să se pună praful pe aici. Pur şi simplu s-au întâmplat lucruri cu povestitorul. Atât. Nimic spectaculos, sper doar de bine. 🙂 Între timp am avut uimirea să descopăr că aproape de finalul lunii martie mă încotoşmănam din nou cu cojoace pe mine, ca după nici 3 săptămâni să port sandale şi să mă topesc la soare,… Continue reading »