Nu ştiu cum se face, dar în viaţa fiecăruia îşi face loc uşor, uşor în limbaj expresia “pe vremea mea”. M-a apucat şi pe mine boala asta. Să vă dau unele exemple ce-mi vin acum pe loc: – când era câte o zi onomastică pe vremea copilăriei mele, se ura un simplu “La mulţi ani” eventual asezonat cu “şi tot ce îţi doreşti”. Acum se urează “să trăieşti cu numele”. Reacţii: Nu văd cum pot să trăiesc şi fără el?… Continue reading