Eu visez. Nu cu ochii deschisi, ci cu ei inchisi. Asa sunt eu, mai speciala. Visez diverse si apoi ma lovesc de ele. Niciodata nu pot sa am incredere insa ce inseamna. Visez oameni, animale, locuri, intamplari. M-am gandit daca visez plante (pomi, codita soricelului, un ficus ceva?). Nu, nu cred. Sau nu-mi aduc aminte.
Cateodata mi se pare periculos sa visez. Ca unele lucruri chiar se intampla. Insa niciodata nu-mi aduc aminte decat dupa. Cel mai frustrant lucru! Sa zici “stiam ca asta se va intampla” dar numai DUPA Continue reading