Pieton de mare clasa

Ma intreb cateodata de ce nu se dau oamenii la o parte din calea mea cand merg pe strada si trebuie mereu sa ii feresc eu, sa nu ne ciocnim. De ce trebuie sa ma dau mereu EU la o parte?

Mi se plangea odata un taximetrist ca ii facuse cineva sicane in trafic si nu intelegea de ce li se permite tuturor descreieratilor sa obtina permis de conducere. I-auzi de ce se mira el. Pai, unii nu sunt in stare nici macar sa fie pietoni si sa mearga pe trotuar (evident, atunci cand exista), d-apai soferi.

Am observat pana acum deja cateva tipologii de pietoni. Mie imi plac cei care merg in lant, ca sa nu treci de ei, pe principiul “tara, tara, vrem ostasi!”. Daca sunt 3, vor sta unul langa altul, daca sunt 4 la fel, 5 la fel si tot asa.

Mai exista femeile cu copil in carucior care defileaza in acelasi stil. Evident, daca mergeau la fel, una langa alta (ca sa chat-uiasca) si inainte sa aiba copiii, de ce n-ar continua obiceiul si dupa.

Imi plac si cei care se opresc in drum ca sa vorbeasca. Si intotdeauna va fi exact pe mijloc si exact unde se ingusteaza cararea. Ca asa e legea junglei.

Printre preferatii mei se numara si cei care nu se pot hotari intre stanga si dreapta. Daca asa merg treji, beti nu vreau sa mi-i inchipui..

Oricat mi-as dori sa nu ii mai evit nici eu cand se apropie din sens opus de mine pe alee si sa intru in ei, ca doar n-am eu scris in frunte sa ma dau la o parte, ceva me retine. Cred cu tarie in principiul: cu prostii sa nu te pui ca au mintea odihnita.