Suricata în acţiune!

Cioara si romantismul

Acest articol a fost citit de 1599ori


Sursa foto

Seara de seara se aduna stoluri de ciori sa doarma in parc. Vin din alta parte si folosesc parcul pe post de dormitor. De fiecare data fac o galagie care banuiesc ca seamana cu zgomotul din iad. Te gandesti inevitabil la un film de Hitchcock si traversezi parcul in graba sa nu fii atacat de vreuna din inaripate, pentru ca asa ti-a fost inoculat de catre Hollywood.

Intr-o seara, trec prin zona respectiva si observ cum stolurile formeaza un dans absolut superb pe cer in organizarea lor haotica (pentru mine) pentru a se cuibari de noapte buna. Cercuri, cercuri, vartej de pasari, desene art nouveau fabuloase!

Incepusem sa ma uit mai mult pe cer, efectiv sa ma holbez la spectacolul asta gratis si atat de frumos. M-am simtit privilegiata de un asemenea peisaj incat imi venea sa ii sun pe toti cei pe care ii cunosc sa le spun sa vina degraba sa prinda macar sfarsitul reprezentatiei. “Grabiti-va, este de nedescris!”

Si cum ma holbam eu asa in sus si aproape calcand in gropi, in idolatrizarea infinitului cerului brazdat de ciori, pac! un gainat mare cat… un gainat normal de cioara, probabil (nu sunt experta si nici nu-mi propun sa fiu), imi cade fix in cap si ricoseaza din par direct pe maneca hainei mele negre noi! Taman ca in bancul:

“- Vaaai dragule, ce culori, ce priveliste, observa culorile frunzelor!!! Uite, sunt
galbene, rosii. Ceeee vaaarietate de culori, ce minunatie!…
El, la fel de romantic, tragand un fum din tigare:
– Ce vrei, fa, e toamna!”

Eh, na belea! Pe cine sa te superi? Ce sa fac acum?! Sa merg cu gainatul in cap si pe haina pana acasa nu se punea problema. Nici servetele nu aveam, niciun chiosc prin jur sa cumpar, eram singura… Asa ca, noroc cu toamna, am luat niste frunze uscate de pe jos si m-am sters cu ele. Exact cum un homeless adevarat (nu facatura autohtona de cersetor) se inveleste cu frunze uscate sa isi faca pat sa doarma noaptea, tot asa m-am aruncat si eu in ele sa ma sterg de noroc.

Tuturor le parea rau de mine ca am patit asa ceva. Lumea in drum spre casa imi atragea atentia ca am ceva pe maneca (serios?!), insa nu imi puteam sterge zambetul de pe fata ca am putut asista, chiar si cu pretul unui mic incident, la un asa show! Riscurile meseriei de romantic 😛


2 Responses to “Cioara si romantismul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.