Suricata în acţiune!

Colimatorul babelor

Acest articol a fost citit de 1090ori


Sursa foto

Ma duc intr-o zi sa ridic actele de intabulare a casei. Am primit indicatii ca trebuie sa le ridic de la o doamna, iar pentru asta trebuie sa ma duc la ea acasa. Undeva in Bucuresti pe dreapta. Ajung la locul cu pricina, o sun. Nu raspunde.

Dupa 15 min de incercari, asteptat si ceva nervi, fac un pic de research, sun pe cine trebuie si mi se spune ca o pot suna pe “aia batrana”, mama femeii, ca ea locuieste de fapt in zona aia. Poate are ea actele si ma poate ajuta, ca poate astalalta a uitat de intalnire.

Bun, o sun, raspunde babuta, imi zice la ce bloc si scara sta, imi zice ca pot sa sun si la interfon, dar ca o sa-mi deschida ea usa. Cand ajung la scara ei, baba era la usa, pe dinauntru, se holba afara si pufaia o tigara.. cu atata pofta de parca facea sex cu ea. In fine, imi zic, nu doar tinerii fumeaza. Ma gandeam ca mie mi se par ciudate femeile batrane care fumeaza, mi se pare un fel de gest de matroana.

In fine, ma prezint, ii zic pentru ce am venit, ma invita in casa, sa o astept pe fi-sa ca ea nu stie unde sunt actele, iar fi-sa si-a uitat telefonul acasa.

La ea mai era o vecina, o alta baba, care de asemenea pufaia.

Acuma, in lipsa de alte subiecte de discutie, ca probabil totul fusese cernut pana atunci, incepe baba sa ma intrebeeeee.
“dar de ce faceti actele astea? vreti sa vindeti?”
Eu “nu, pur si simplu trebuiau facute, aspectul asta a fost neglijat pana acum si era cazul sa ne ocupam.”
Ea “dar ai tai ce mai fac?”

[eu in momentul asta ma intrebam cat de bine se stie ea cu ei de ma intreaba asa ceva. Si asta pentru ca ai mei au luat legatura cu ea si fi-sa strict pentru actele astea, trimisa de la nu-stiu-ce oficialitati, deci ai mei le stiu de nevoie si accidental.]

Si atunci raspund “pai, ce sa faca, nu sunt in oras”
Ea “pai, asta stiu”
[opa! deci baba stie ceva, dar ce? si cate?]

Continua ea cu intrebarile “si, ai ramas singura…” (a zis-o asa.. cu un aer trist..)
[wow, deja presupunea asta?!?! adica.. e logic sau sunt eu batuta in cap?!?!]
I-am zis “nu, locuiesc cu cineva”

La care baba foarte stupefiata, chiar, “dar, ce, esti maritata?” [si in timp ce zice asta inclina un pic capul si intinde un brat spre mine, ca un gest conclusiv]
Eu “nu”
La care CEALALTA baba “eh, ce daca, esti ca si maritata”
[sa mor de nervi si alta nu!]
Incepe baba [prima] “lasa, ca asa e bine, sa stai sa vezi cum e, sa il intorci pe toate partile”
Continua baba cealalta “sa nu te intoarca el dupa aia”
Continua prima baba “ca dupa aia te trezesti dupa ani de zile ca pleaca de la tine si divorteaza de tine, nu-l vezi pe Borcea?” [de la Dinamo]
[am ramas perplex!… cu ochii holbati si incercam sa refuz ca am intrat in cuibul asta de viespi]
Dupa care ma intreaba “locuiesti tu la el sau el la tine?”…

Eu deja cedasem nervos! Zic “nu stiam ca este interogatoriu” [si incercam sa par usor amuzata, sa nu scrasnesc din dinti]
La care raspunde cealalta baba “nu, mama, stai linistita, ca noi avem copii de seama ta”
Dupa care am incercat eu sa o dau pe panta serioasa, sau, ma rog, nu stiu ce naiba mai incercam eu sa fac, ca deja argumentele paleau in fata fortei babelor.
Zic “pai, nu e vorba de asta, dar fiecare face ce vrea si e liber, si cu toate astea, lumea judeca”. Mai adaug “unii incearca si de prea multe ori sa vada daca merge si nu cred ca e bine nici asa”
La care prima baba, foarte serioasa zice cu un gest aprobator scurt din cap “ba nu, e foarte bine!”
Imi crestea adrenalina si tensiunea prin tavan!! Voiam sa scap cu orice pret!

Apoi ca printr-o minune, intra pe usa fi-sa. Se scuza ca a uitat, ca era la marmacie si ca uitase de mine, iar telefonul, cum spuneam, il lasase acasa. Apoi imi spune sa o urmez la etaj unde erau actele. Nici nu tin minte sa fi salutat de „la revedere”. Am iesit pe usa intr-un mare spirit de adio, doar cu gandul ca am scapat de rechizitoriu!

Incredibila gloata asta de babe! Ma gandeam in retrospectiva la satisfactia lor ca au prins si ele un pui mic si pricajit pe care sa-l perpeleasca, asa ca mine. Doamne, cred ca tare se plictiseau in lipsa mea. Basca, cred ca le-am oferit si subiect sa continue si dupa ce am plecat. As fi avut atatea picanterii sa le ofer daca mai intarzia fi-sa mult…


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.