Acest articol a fost citit de 3774ori
De cum s-a crăpat de ziua pe facebook joi, a început toată lumea să felicite pe toată lumea cu ocazia Sfântului Alexandru. Eu am fost mai mirata decât oricând. Nu sunt nici habotnică, dar nici picată din lună, numai că îmi pare că până să nu înceapă nebunia pe facebook cu urări de tot felul şi tot soiul de înştiinţări pentru tot genul de zile de sărbătorit, oamenii nu sărbătoreau atât de multe, în speţă, joi, Sfântul Alexandru.
Dar stai să vezi că nu eram singura care se mira ce naiba se întâmplă.
Undeva pe la miezul zilei mă interceptează o prietenă. Îmi spune că e total confuză de când se urează în draci la mulţi ani de Sfântul Alexandru?! I-am răspuns că nu ştiu, ca şi mie mi se pare ciudat. Am auzit de Sf Vasile, Ion, Gheorghe, Constantin, Elena, Petru, Pavel, Ilie, Maria, Andrei, Ştefan şi.. subsemnata, Mihail şi Gavriil (sper să nu fi omis vreunul d-asta “cu roşu”). Dar de Alexandru, să îmi fie cu iertare (şi vă iubesc pe toţi din inimioara asta mică a mea, indiferent cum vă numiţi), jur că n-am pomenit până să apară pe facebook.
Zic “bun, dar totuşi ce vrei?”. Şi-mi zice fata că îl are şi ea pe iubitul ei de îl cheamă Alexandru şi nu ştie dacă să îl sărbătorească. Atunci o întreb ceva firesc (zic eu) “de cât timp sunteţi împreună”. Îmi răspunde 11. A, zic, 11 luni, e ok, poţi să treci cu vederea (zise găbiţelu 😛 ). Nu, îmi răspunde tipa, de 11 ani! Aoleu.. de 11 ani? Păi, şi aţi sărbătorit până acum Sf Alexandru?! Nu, dragă, îmi răspunde. Păi şi atunci, continuă să faci la fel. Păi, zice ea, s-a plâns el ( ;)) că şi el are un sfânt în calendar, nu doar ea, Ioana. Eh, zic, atunci fă-i pe plac omului.
Pai, dacă aşa zice la calendar facebook, atunci trebuie sărbătoriţi şi Alexandrii, nu?
După treaba asta, îl întreb pe un alt Alexandru cum e obiceiul cu sfântul ăsta, îl sărbătoreşte sau nu? Şi-mi zice, “nu, nu l-am sărbătorit niciodată, pentru că apare de 4 ori în calendar”. Şi aşa e, cică şi Sfântul Ion apare de vreo 5-7 ori în calendar (timpul îmi e prea limitat să mă apuc chiar să număr…). Şi-mi mai spune “dacă nu îl sărbătoream până acum, doar n-o să încep să îmi schimb obiceiul doar pentru că apare peste tot scris pe facebook” (ceea ce mi se pare corect… vouă nu?)
Deci, mie îmi dă cu virgulă. Mi se pare că dacă începe unul să zică pe facebook că e ziua Sfântului X, atunci toţi X-ii primesc urări de la mulţi ani pentru că nebunia a fost dezlănţuită.
Iar mie mi se pare fantastic cum reuşeşte facebook să modifice comportamente. Pentru că la calendar scrie de când Sfânta Biserică l-o făcut că pe 30 august e Sfântul Alexandru, dar n-a fost niciodata “cu roşu” şi nu l-a sărbătorit nimeni ‘pe bune’ până n-a început isteria pe facebook. Din observaţiile mele. E normal?!
Şi acum toţi vor înţelege că sunt împotriva sărbătoririi altor nume decât alea “cu roşu” de mai sus. Nimic mai greşit. Eu doar mă mir de cât de uşor suntem influenţaţi de ce se vehiculează scris pe facebook. Cum apare unul cu “La mulţi ani tuturor..xxx..” toată lumea începe cu like, share, poke şi alte chestii.
Iar mulţi nici nu sunt atenţi sau informaţi. De exemplu, pe 15 august NU se zice la mulţi ani de Sfânta Marie, aşa cum i-am văzut pe mulţi din turmă că procedează. Pentru că sunt pomeniţi morţii, şi nu viii. Puteti ura doar dacă doriţi de ‘bine’ duşmanilor. Dacă chiar aveţi oameni dragi Mării şi Marini, atunci pe 8 septembrie puteţi să faceţi asta, dacă tot doriţi să fie ca la carte, şi nu ca la face–carte.
Mi-au ajuns la urechi şi vorbe cum că ăştia care n-au nume “cu roşu” suferă că pe ei nu-i sărbătoreşte nimeni, şi poate chiar ar fi invidioşi pe cei care îşi petrec ziua de nume cu un big party, eventual pe facebook. Nimic mai greşit. Să vă zic de ce.
Şi eu am fost invidioasă la rândul meu ani de zile pe colegii mei de şcoală, când eu eram nevoită să aduc de 2 ori bomboane la şcoală într-o singură lună! (naştere şi onomastică) iar alţii, după ce că n-aveau zi de nume “cu roşu”, ziua lor de naştere pica şi în vacanţe, deci, matematic vorbind, ei luau de 2 ori bomboane de la mine, iar eu… ciuciu de la ei. 😉 Păi, e corect? Dacă tot e să fim corecţi şi vrem egalitate, ia să vă văd! 😀
Aşadar, cumva, am tras băţul mai scurt în toată afacerea asta cu zile de naştere, zile onomastice.. şi eventual inspiraţia părinţilor sau, mai bine zis, obligaţia socială de a numi copiii după numele naşilor (altă prostie.. de parcă îl brănduieşti şi nu îl botezi…). Deci, aş ceda cu plăcere drepturile obligaţiile mele şi bătăile de cap cu bomboanele, pentru o zi oarecare, scrisă cu negru.
Mai e un lucru. Probabil pentru a îi împăca pe toţi, există în unele religii (îmi scapa dacă şi în cea ortodoxă) ziua Tuturor Sfinţilor. Ca să nu se audă vaiete şi regrete că nu toţi au primit binemeritatul la mulţi ani.
Înainte de încheiere, vă spun doar că de atîţia Bogdani, Mariuşi, Dane, Tudori etc fără “roşu” în calendar sau chiar deloc in calendar sunt saturată, aşa că o să fiu cu adevărat entuziasmată dacă o să pot ura La mulţi ani unui Ermoghen sau Evgraf (10 decembrie, tot fără roşu) pentru că la aşa rezonanţă nişte nume ca astea CHIAR trebuie sărbătorite, restul fiind prea banale. 😛
Deci, să n-o mai lungesc. Concluziile mele, pe liniuţe:
– cu roşu, fără roşu, nu vă trebuie facebook ca să vă sesizaţi că e sau nu ziua voastră
– cu roşu, fără roşu, nu vă lasaţi manipulaţi de sus-numitul facebook
– cu roşu, fără roşu, toţi suntem la fel de importanţi
– cu roşu, fără roşu, eu am dat mai multe bomboane decât alţii. 😀
Pup toţi Sfinţii!
PS: şi pe cei fără roşu 😉
6 Responses to “Sfântul X şi Facebook”