Ciorba reincalzita

Acum ca mi-a mai venit si mie mintea la cap (ce sa-i faci, anii trec si lasa in urma cate un pic de minte :P), ma uit in urma mirata si taaaare nedumerita. Ma intreb de ce ai vrea sa reincalzesti o ciorba cu care te-ai ars si pe care n-ai putut s-o digeri din prima.

Deabia acuma ma mira cand vad exemple de cupluri care se despart si se impaca, ca apoi sa se desparta si iar sa se impace, iar si iar. Ma mira ca unii numesc relatie o serie neintrerupta de despartiri si impacari. Mi se pare atat de stupid acum sa tragi de o relatie, fie ea cu oricine, incat mi se apleaca (foarte obiectiv privind) ca de o ciorba expirata. Stiti? Gustul ala pe care nu esti obligat sa il incerci dar parca te impinge cineva (de multe ori dracu’) sa il bagi in gura, desi undeva in sinea ta ai impresia (care uneori devine certitudine) ca poti trai si fara sa incerci sa vezi cum e? Acea prostie (uneori) de “ce-ar fi totusi sa mai incercam, ca poate acum ne iese?” de care ajungi in final (ca si mine) sa iti dai seama ca ai fost de multe ori un fraier(/a) si ca ai pierdut ani din viata pentru nimic important pana la urma urmei?!

Si bineinteles ca dupa ca iti vine mintea la cap si te apuci sa predici (cam asa cum o fac eu acum) ca “bai, copii, daca nu iese din prima, hai din a doua, lasa-ti-o ca n-o sa iasa si va pierdeti timpul de pomana!”, n-o sa te bage nimeni in seama. Pentru ca si ei, asa cum ai fost si tu, sunt plini de hormoni, de idei, neexperimentati, imuni la vorbe de oameni “batrani”, plini de vise, de credinte, de sperante si de acea idee idioata (da stiu, o exprimare din topor) ca ea sau el sunt totul pentru ei. Căca el sau ca ea nu mai exista si trebuie musai sa incerce si reincerce pana dispare toata vlaga din ei.

Dragii mei care tot incercati sa reincalziti ciorba si s-o faceti sa fie din nou gustoasa, ati mai auzit voi de o ciorba care sa aiba un gust mai bun decat atunci cand e proaspat facuta?!

Pentru ca voi puteti sa o mai dregeti cu un ou, sa o mai dati din nou in fiert si sa ii mai puneti niste bors si sare, dar va zic eu (de parca m-ar asculta cineva, dar tot zic…) ca e acelasi drac si nu are sens.

Parerea mea personala (si accept ouale aruncate inspre dezaprobare spre mine) este ca oamenii nu se schimba in profunzime niciodata, ci doar punctual. Asa ca daca ceva n-a mers din prima si n-a fost chimia aia cu fluturi in stomac, n-aveti interese si principii de viata comune si va scoateti din minti in mod constant si frustrant de fiecare data, nici toate energiile universului n-o s-o faca sa mearga. Nici cu milioane si milioane de impacari, despartiri, reuniri si rastalmaciri. Nu si nu.

Nu mai e ca la inceput si nimic n-o sa mai fie. Nici Man in Black de-ar veni sa va stearga creierii nu v-ar ajuta, pentru ca fiecare e construit sa reactioneze aproximativ la fel in aceeasi situatie data, deci voi ati repeta ce-ati facut din nou si din nou.

Nu-i pesimism, e o constatare. Pe care cei care trebuie sa n-o ignore, o vor ignora nepasatori si cand vor fi sleiti de puteri ca au incercat de nshpe ori sa faca sa mearga o relatie sortita pieirii, isi vor aduce aminte, poate, ca cineva le-ar fi spus sa nu mai insiste atata.

Daca nu e chimie intre personaje, daca n-au nimic in comun, daca gandurile lor si principiile n-au cai comune, daca e greu de tot sa pornesti motorul, daca pleci si revii de prea multe ori, eu nu inteleg bataia de cap. Ok, sa fim cinstiti, n-o inteleg acum. Ca a fost o vreme si pentru mine cand pedalam aiurea in.. noapte pentru nimic.

Balta are peste, asta e clar. Ca o fi el de proasta calitate uneori, asta e alta poveste. Dar sa te chinui aiurea si sa latri la un pom neroditor, n-are sens. Atata zic. Atata zic cand ma uit fara sa inteleg ca sunt unii care se despart ca sa se impace, apoi repeta si nu renunta pana nu isi fac viata amara unul altuia, pierzandu-si timpul si nervii.

Dar, sunt si astea ale tineretii valuri, iar cine nu a mancat o ciorba reincalzita n-a simtit cum e sa te lovesti de pragul de sus ca sa il vezi pe cel de jos, cum zice o vorba din popor. Iar tineretul, domne, alege cu inima (bat-o s-o bata, ca prost mai zice cateodata! :D). Asadar, eu am zis ce-am avut de zis, iar de macar un om dintr-o mie reusesc sa ajut, sau se lasa ajutat, ma declar implinita. 🙂 Noi sa fim santosi. Iubiti-va mult! 🙂