Unde si Regele se duce neinsotit…

S-a vorbit atata zilele astea despre discursul regelui, despre inseamnatatea lui istorica, despre tupeul lui Iliescu de a fi prezent la momentul regelui cand el n-a fost de acord cu revenirea lui in tara dupa revolutie, despre lipsa presedintelui de la eveniment si altele. Tone de lucruri scrise, comentate, dar mai toate serioase.

Toata lumea a avut un bat in fund pe tema asta. Eu nu contest. Momentul, nu batul. A fost istoric. In plus atarna greu si varsta Maiestatii Sale. Dar parca prea multa seriozitate pe tema asta.

Eu am simtit altfel lucrurile. Sincer, de-abia asteptam sa vad live discursul. Dar n-am avut noroc. Mi s-a intamplat un… gabism. Asa cum le fac eu, anapoda.

Am lipsit de la momentul istoric. M-a taiat.. ceva si am lipsit 10 minute. M-as fi abtinut daca as fi stiut ca dureaza asa de putin. Discursul, adica. A fost doar de 7 minute. Dar exact ca in bancuri, tocmai cand ieseam pe usa baii, Regele isi incheiase discursul. Ma asteptam, sincer, la ceva mai lung (da, stiu, s-a mai discutat pe tema asta). Norocul meu.

Dar m-am ales cu un gol. Am revenit si eu in scena tocmai cand incepusera aplauzele. N-am auzit nimic! Este ca atunci cand te pregatesti sa vezi eclipsa si taman in momentul maxim trece un nor prin dreptul soarelui (da, am patit-o in ’99).

Eu n-am vazut nici eclipsa, nici discursul regelui si probabil voi rata si sfarsitul lumii. De ce sfarsitul lumii? Pentru ca va fi un eveniment important. Iar eu am o problema de sincronizare cu evenimentele importante. Parca vad ca atunci cand o lovi asteroidul planeta, eu ma vor afla la subsol sa scot un borcan de muraturi. Vestea buna e ca probabil voi scapa de la pieire. Cea proasta este ca voi ramane probabil singura pe planeta, pentru ca toti ceilalti vor fi fost prezenti la eveniment. Si, evident, ma voi bucura singura de reusita-mi de a fi inca in viata, din pacate singurica, prin postarea unui status pe facebook de tipul “I’m still alive”, la care imi voi da like tot singura.