Acest articol a fost citit de 3370ori
Problema e că pielea întoarsă este total împotriva mea. A mediului meu, a oraşului meu, a mizeriei din el. N-ai să vezi că o pereche de încălţări din piele întoarsă purtată zilnic rezistă neprihănită multă vreme. La noi există: praf, bălţi, noroi, canalizări înfundate, gunoi dar şi mulţi muuuulţi melteni.
Şi, frate, nu-mi învăţ niciodată lecţia! Să nu îmi mai iau nimic niciodată de piele întoarsă! V-am spus că mai am lucruri pe care am zis că le fac ultima oară şi tot nu m-am învăţat minte.. (aici) eh, ăsta e unul dintre ele. Pielea întoarsă. N-ai să vezi că renunţ eu să mai cumpăr aşa ceva! Pentru că n-ai, domne, cum să rămâi o DOAMNĂ în oraşul ăsta! În oraşul ăsta afumat, zburătăcit şi plin de toţi ^&^%&*, n-ai cum să mai rămâi!
Dacă nu te îmbraci în cele mai nasoale haine şi cele mai nasoale încălţări, ca să nu-ţi pară rău de ele dacă le strici, atunci vei ajunge mereu să suferi că ţi s-au prăfuit, pătat, îmbâcsit sau rupt!
Nu este pic de curăţenie pe străzi, iar la orice ploicică te mocirleşti ca un porc, cel puţin până la genunchi! În afară, treceau săptămânile şi uitam să îmi mai şterg pantofii, pentru că nici nu era necesar.
Dar ce n-am suferit eu niciodată este udatul străzii. Nu ştiu care minte isteaţă consideră că este mai curat (sau salubru) să arunci cu apă peste praf ca să faci noroi, dar se practică la greu obiceiul ăsta. Dar mai des, el se practică în faţa magazinelor. Îi vezi pe toţi dimineaţa cum aruncă cu apă din sticlă, din găleată, din cană sau cu furtunul. Fiecare cu ce are. Nu-i interesează, domne, dacă treci şi tu de acolo, ei zvâc! cu apă. Şi fiţi pe fază că începe sezonul aruncatului cu apă!
Într-o zi în care am avut TUPEUL să port pantofi din piele întoarsă, am păţit-o. Mergeam şi eu în legea mea, când mă trezesc cu apă (cred eu) azvârlită pe mine de o tanti! Zvâc! Ce făcea muierea care a făcut asta? Era în magazinul ei şi s-a trezit la un moment dat că are nişte apă în plus în pahar (uite, domne, unde se duc rezervele GLOBALE de apă.. în cănile proştilor), a văzut uşa deschisă la magazin şi fleoşc! a aruncat-o afară, fără să se uite dacă trece vreun fraier (eu) pe acolo!…
Pardon! Cu atât m-am ales, cu un pardon. Cică nu m-a văzut. Păi, ca să mă fi văzut, trebuia să se fi uitat. Nu? Că doar nu merg cu viteza fulgerului şi m-a ratat. Nu, n-ai să vezi. Eram ca în desenele animate.. cu apă curgând pe mine şi zăcând baltă pe pantofii mei. Gata, mi i-a terminat melteanca şi pe ăştia! Pa şi pusi! Că oricât de stain resistant i-au fabricat ăştia, idiot resistant nu s-au gândit să-i facă (dar să fi văzut încântarea din ochii mei când i-am cumpărat şi am văzut că sunt rezistenţi la pete.. haha!).
Nu credeam că după ce că trebuie să am grijă de ploaie, de praf, de noroi, de mocirlă, să nu mă calce lumea pe încălţări, etc şi etc, acum mai trebuie să am grijă şi de toţi intelectualii care azvârle peste tot orice lichid care le ocupă în mod total inoportun cănile! (bine, totuşi, că nu şi-a suflat mucii pe mine… că mai sunt şi d-ăştia…)
Ajung şi eu la vorbele lui Elvis “You can do anything but lay off of my blue suede shoes”!!
2 Responses to “Blue blue blue suede shoes”