Oameni care sar in ajutor

Am cunoscut mai demult o persoana care nu prea stia cum sa fie egoista. Ceea ce mie mi se pare ciudat, pentru ca stiu clar (asa e intiparit in mine) ca omul este in esenta egoist -o teorie de-a mea-. De fapt, ca o mica paranteza, exista si un episod in sitcom-ul Friends in care Joey ii demonstreaza lui Phoebe ca omul face absolut totul in viata lui din motive egoiste (pentru curiosi, nu tin minte episodul, seria sau etc, dar e episodul in care el participa la o stragere de fonduri televizata, iar Phoebe face o donatie prin telefon). Inchizand paranteza, eu chiar am cunoscut un om pe care multi i-ar cataloga drept fraier.

Iar fraierul este, in conceptia majoritatii, un om care face lucruri de pe urma carora nu are niciun profit. Adica, este un om care da prea mult si nu obtine mai nimic, sau chiar nimic. Eh, iar eu am cunoscut un astfel de fraier. Pe care daca il suni sa te ajute cu o problema, uita de treburile lui si vine imediat sa te ajute. Evident, multora asta li se pare anormal. Cum sa ti se para normal sa te privezi de somn, de masa in familie sau de timpul tau liber (care e putin in multe cazuri) ca sa ajuti pe altul, fara bani sau alte interese. Cum spuneam: niste fraieri. Nu asa spune majoritatea ca sunt oamenii de genul asta? A, mai e o expresie asociata lor “nu-si cunosc interesul”. De parca din orice din jurul nostru trebuie sa avem un interes… (de asta am eu teoria ca omul in esenta este egoist… adica la urma urmei trebuie sa ii fie lui bine…)

L-am lasat undeva in urma pe omul ala “fraier” care ajuta pe toata lumea, ca sa dau de curand de un altul. L-am contactat cu intrebarea “unde pot sa-mi repar X” daca stie, ca nu functioneaza. Sau macar de unde pot chema un service?!

Dar ce sa vezi ca face omul nostru? Se apuca si incepe el sa-mi repare dracia care nu mergea. Desi el nu e de specialitate, oricum dracia nu mai era in garantie si era veche spre expirata, iar el avea acasa.. copil, nevasta, masa de mancat, somn de dormit.. stiti voi. Dar nu, a stat omul nostru sa imi repare mie o chestia banala (dar enervanta cand nu merge) pe care eu nu m-as fi omorat sa o repar. Ci as fi inlocuit-o. S-a apucat sa o desfaca, sa se uite, sa investigheze… desi, eram cu totii obositi (la finalul unei zile de munca) si hamesiti. Dar nu s-a plans un singur moment si s-a asigurat (cum fac toti oamenii astia rari…) ca face tot posibilul sa repare problema si nu abandoneaza pana nu a incercat tot posibilul.

Eu zic ca asa ceva e mai rar. Sa te implici total intr-o treaba din care nu-ti iese nimic, doar ca sa ajuti pe un altul care nu ti-a oferit nimic in schimb. Eu nu pot sa ii inteleg complet pe oamenii astia, pentru ca probabil ei au mai multa energie decat mine, mai multa rabdare, concentrare, mai multa.. daruire, cred.

Pentru ca, desi nu ma consider un om rau, cred ca as fi abandonat de mult treaba in locul lui. Pentru ca o stim cu totii ca este mult mai usor sa ridici din umeri, sa zici nu stiu si sa pleci. Este atat de ‘ieftin’ sa faci asta. De ce sa te complici, de ce sa “ai batai de cap” (o expresie care imi “place”). Pentru ca am ajuns cu totii sa ne concentram doar pe problemele noastre, iar orice rugaminte de ajutor/sfat din afara sa ni se para o “bataie de cap”.

Nu pot sa am altceva decat respect pentru altruisti. Sunt foarte scumpi la vedere. Ei nu incep niciodata un raspuns cu “nu”, ci in cel mai rau caz il incep cu “hai sa vedem cum facem…”.

Noi astialaltii suntem mai comozi, eu o recunosc. Nu zic ca eu nu ajut fara obligatii pe altul, dar in orice caz nu am daruirea lor.

Mi se par fantastici oamenii astia, sa ajute si sa se implice in totul din jurul lor. Nu inteleg de ce populatia noastra de miserupisti este in continua crestere, iar a astora in continua scadere. Cam ca etniile la noi in tara… (ok, fara rasism). Ca sa fac o paralela sarita de pe fix, noi suntem gaura din stratul de ozon, iar ei calota glaciara.

I-am observat de ceva vreme pe oamenii astia saritori si continua sa ma intrige. Pentru ca desi avem cu totii probleme, mari sau mici, ei se mai ocupa si de problemele altora. Si nu cred ca asta inseamna un instinct de conservare mai slab dezvoltat, ci cred ca de fapt ii face, in fond, niste oameni mai buni. Oare gresesc?!