Eu sunt Gabi. Nu se scrie cu “y”, nu se scrie cu 2 “b”, ci simplu: Gabi.
In primul rand trebuie sa multumesc cuiva, si anume lui Marius 🙂 As fi putut incerca eu cate-n luna si-n stele sa comunic ceva, daca nu aveam si instrumentele care-mi trebuiau. El e cu tehnicul. Eu sunt cu praful de pe toba.
Iar acum pot sa spun cine sunt eu si ce caut pe aici. Asta, bineinteles, dupa ce fiecare a oftat si a dat ochii peste cap ca a mai aparut inca un blog. Trebuie sa imi prezint cauza.
Dar sa nu uitam ca asta nu este un cv. Sunt prea multi interesati de partea robotica a unei persoane “cum pot eu sa-l folosesc pe omuletul asta?”, decat de partea umana “oare ce are in cap omul asta?”. Asadar, fara resume-uri.
N-am scopul de a plictisi pe nimeni. Asta fiecare o poate face si singur.
Declar ca nu detin adevarul absolut, sunt o imperfecta, am toane (ca oricine) si vorbesc mult. Imi plac ironia, subtilitatile, oamenii buni, animalele si sunt un fan al normalitatii. A, si inghit pe nerasuflate un banc bun. Sunt probabil atat de banala incat ai trecut de zeci de ori pe langa mine pe strada si nu ti-am iesit cu nimic in evidenta. Sunt ca oricine. Insa nu chiar la fel ca oricine. Nu suport prostia, oamenii rai, smecherii si pe cei care chinuie sau omoara animale. Pentru ca aleg sa fiu om.
Asta era: sunt un om cu un blog!
Cam atat despre mine. Si asa am facut un efort prea mare sa fiu propriul meu avocat. Voi ramane o naiva si voi crede in continuare ca voi spune mai multe despre mine prin postarile zilnice (sau aproape zilnice).
Dar despre voi? Voi ce cautati pe aici? Nu conteaza, bine v-am gasit! 🙂
7 Responses to “In loc de CV”