Se zice că nu poți să stingi focul cu foc (expresia originală “you can’t put fire with fire”). Este adevărat. Doar că trebuie multă stăpânire de sine, ani de zile de antrenament și multă răbdare.. Nicio trăsătură pe care eu să o dețin momentan. Am luat în balon o tipă care a amenințat cu bătaia copilul meu, pe el și pe alți copii, de fapt. În loc să am o reacție categorică de moment, să îi fi spus atunci tranșant… Continue reading
copiiTag Archives
Îl iubești?
De curând am asistat împietrita la o scenă la care nu mă așteptam. O mamă tânără își lovea copilul de nici 1 an jumătate peste mâini, cu putere și ură, ca să nu mai bage în gură ce găsea pe jos. Era prima ploaie din viața lui, iar el sărea în baltă, apoi băga mâna în baltă, apoi în gură. Iar mamă-sa, furioasă, îl certa! Țipa la el să nu mai facă și îl plesnea cu o forță de cred… Continue reading
Fun facts, la metrou
Sursa foto: parentmap.com Fun fact No 1 Într-o sâmbătă seară, la metrou, stăteam pe unul dintre locurile de pe băncile cu două locuri. Mi s-au părut întotdeauna ciudate băncile de la metrou care au doar două scaune, pentru că niciodată nu ştii lângă cine te aşezi, SAU cine se aşează lângă tine. Mai bizare sunt totuşi scaunele singulare, câte unul pe stâlp, ca la Nicolae Grigorescu. Când stai pe unul te simţi ca un împărat: tu ai scaun, iar restul… Continue reading
Părinţi cu copii indisciplinaţi – realitate vs ficţiune
Sursa foto: grandparents.com Realitate: Mă întorc acasă după o zi de muncă. În metrou mă aşez pe un loc din mijlocul unei bănci de scaune. Călători şi în stânga şi în dreapta. În rest, vagonul destul de golaş, dar toate locurile ocupate. La prima staţie aud nişte urlete de cum se deschid uşile. Urlete de copil. Cam cum urlă leul în junglă, aşa se auzea. N-am fost încă în safari, dar am urmărit multe documentare. Eh, era acelaşi sunet ca… Continue reading
Ciorba reincalzita
Sursa foto Acum ca mi-a mai venit si mie mintea la cap (ce sa-i faci, anii trec si lasa in urma cate un pic de minte :P), ma uit in urma mirata si taaaare nedumerita. Ma intreb de ce ai vrea sa reincalzesti o ciorba cu care te-ai ars si pe care n-ai putut s-o digeri din prima. Deabia acuma ma mira cand vad exemple de cupluri care se despart si se impaca, ca apoi sa se desparta si iar… Continue reading
Ce inseamna Postcrossing
www.postcrossing.com Am mai scris despre asta mai demultisor, dar revin asupra Postcrossing, din cateva motive: 1. Este un hobby placut care pe mine ma binedispune. Iar daca pot sa impartasesc ceva frumos cu altii, o voi face sigur. In fond, asta a fost principalul scop al blogului, sa aduc voie buna. Faptul ca imi mai patineaza si mie un nerv din cand in cand e doar o slabiciune a timpurilor in care traim. (de genul, OMG in ce lume traim!?!… Continue reading
Viitoare responsabilitati sau nu
Banuiesc ca se intampla acelasi proces in majoritatea cazurilor: cand apare un copil in viata omului, il responsabilizeaza sau macar il determina pe om sa fie mai atent, mai precaut si mai interesat. Continue reading
Tampenii de copil mic
M-am pregatit de mult sa public asta, iar azi de ziua copilului, mi se pare cea mai buna ocazie. Daca nu le scriu acum pe hartie (vorba vine), cu timpul incep sa le uit. Pe masura ce ma indepartez mai mult si mai mult de anii aia fantastici, uit toate tampeniile pe care le-am facut, dar si jocurile cu care ma distram, iar asta fara Nintendo, Wii sau smartphone. Le scriu si ca aducere aminte, dar si ca avertisment, pentru ca daca EU, o adevarata icoana (haha) am fost asa si nu ma recunosc, atunci trebuie sa fiu cu ochii ca pe butelie cand vor ajunge pe lume niste mini-me. 😀 Intr-o ordine aleatorie despre vremuri in care ti se scuza orice: Continue reading
Parinti relaxati. Un pic PREA relaxati
Recunosc ca imi plac lucrurile asezate, chiar daca nu spun “nu” elementului surpriza, atat timp cat, evident, surpriza e placuta. Deci, cam asta ar fi universul meu: eu controlez cat pot lumea mea, incerc sa fiu civilizata, incerc sa-mi folosesc capul din dotare si nu doresc sa ii deranjez pe ceilalti. La cel mai mic semn ca as deranja pe cineva plec. Simplu. Continue reading
Insişti cât insişti, dar cât să insişti?
Înţeleg perseverenţa, dar în limitele normalului. Poate că e în firea femeilor să insiste cu mâncarea (“hai, ia şi mănâncă!”, “ce să-ţi mai dea mama?”), cu întrebările (“te-ai îmbrăcat bine?”, “ţi-ai luat căciula?”), sau cu cicăleala (da, doamnelor, sunteţi nişte sublime). Dar toţi părinţii sunt aşa?
Poate că în timp se accentuează vena insistenţei Continue reading