Parinti relaxati. Un pic PREA relaxati

Recunosc ca imi plac lucrurile asezate, chiar daca nu spun “nu” elementului surpriza, atat timp cat, evident, surpriza e placuta. Deci, cam asta ar fi universul meu: eu controlez cat pot lumea mea, incerc sa fiu civilizata, incerc sa-mi folosesc capul din dotare si nu doresc sa ii deranjez pe ceilalti. La cel mai mic semn ca as deranja pe cineva plec. Simplu.

Asa imi doresc in secret (dar iata ca acum nu mai e secret daca scriu despre asta) sa fie si ceilalti. Sa isi vada de ale lor, fara sa ma deranjeze pe mine. Nu? Haha, visezi!

Domne, si mergi asa ca omul linistit in treaba ta incercand sa iti vezi de ale tale, cand apare un copchil care te deranjeaza si se posteaza fix pe scaunul de langa tine, si se foieste si face ca toate alea, iar ma-sa zice doar cu o voce lesinata (mai mult de forma, in care se citeste un dezinteres aproape total) “nu o deranja pe doamna”. E atat de lesinata de.. viata muma-sa, incat nu face niciun gest in plus pentru a corecta comportamentul copilului. Il lasa sa se joace cu o punga de plastic pe care si-o pune chiar peste fata!, il lasa sa se plimbe in tot autobuzul, fara teama ca la o frana mai brusca s-ar putea rani, il lasa sa faca orice, caci EL este seful! Nu-l tine de mana, nu-l atinge, ci doar ii zice lesinata “nu o deranja pe doamna”. Va jur ca mai aveam 2 minute (maxim!) si m-as fi luat de ea! Nu de copila, ca nu are vina ca parintele ei e idiot, ci pe tuta de mama. I-as fi spus ca daca asta e educatie, atunci sper ca realizeaza ca ea doar creeaza viitorii maturatori de strada de peste 15-20 de ani! Asta daca nu devine un cocalar sau o pitipoanca.

Sa nu ma intelegeti gresit, va rog din tot sufletul meu (de om rau, ar zice unii, de parca as uri copiii), ca imi plac copiii, dar copiii aia care sunt sunt educati de parinti educati. Da, ei educati iar parintii tot educati.

Oamenii care procreaza hai hui, la betie, din greseala, la plesneala etc etc si care umplu tara asta de prostie, nu ma vor convinge niciodata sa le zambesc frumos, atata timp cat in nesimtirea lor imprastie prin progeniturile lor prostia mai departe. Ca un perpetum mobile. Pentru ca eu cand vad copii prost crescuti care uneori (mai rau) sunt si cu parintii de fata iar acestia din urma nu schiteaza niciun gest de educare atunci cand odrasla lor o ia razna (pentru ca totusi sunt copii si nu stiu multe), mi se intareste si mai mult convingerea ca dreptul de a aduce copii pe lumea asta ar trebui castigat! Si nu ar trebui practicat ca un bun dat!

Iar dezaprobarea mea se indreapta aproape in exclusivitate asupra parintelui, ca ala mic n-are vina ca are parinti retarzi (care sunt, caci nu ma adresez celor normali). Dar cand vad cate un “exemplar” de copchil postdecembrist, dezaprobarea mea se muta inspre copchil. Chiar daca e greu sa faci un prost sa inteleaga ca e prost si mai bine renunti (am eu o teoria asta), nu ma pot abtine sa nu ma intreb in continuu de ce, acum ca are si el o varsta, nu realizeaza ca greseste. Ca e cocalar, de exemplu? De ce nu poate sa inteleaga de ce rade toata lumea pe la toate colturile de cocalari (iar cateodata, culmea, rade si el) si sa nu se prinda ca poate ar trebui sa inceteze sa mai fie un cocalar el insusi!

Mai tarziu cand veti mai spera la pensie de la Stat si va veti intreba cine va contribui la ea la vremea respectiva, sa va aduceti aminte de toti cocalarii pe care ii vedeti acum, dar si de toti copiii cu parinti un pic prea relaxati ca sa se mai ocupe de educatia lor. Sa va puneti mainile in cap pentru ca au parinti total nepasatori, care se imperecheaza ca iepurii fara nicio grija ca ala mic va avea un viitor distrus. Parinti care cred ca doar divinitatea are rol in viitor (“cum o vrea Dumnezeu”) si care merg pe ideea ca “tot om muncitor va ajunge”. Tuturor astora le-ar trebui interzis sa mai aduca prostie pe lume! Cu toate ca si strazile trebuie curatate. Da, chiar cu toate astea.