Acest articol a fost citit de 2417ori
Se zice că nu poți să stingi focul cu foc (expresia originală “you can’t put fire with fire”). Este adevărat. Doar că trebuie multă stăpânire de sine, ani de zile de antrenament și multă răbdare.. Nicio trăsătură pe care eu să o dețin momentan.
Am luat în balon o tipă care a amenințat cu bătaia copilul meu, pe el și pe alți copii, de fapt. În loc să am o reacție categorică de moment, să îi fi spus atunci tranșant că NU este în regula ce spune, am tăcut. Eram blocată. Se mai întâmplase altă dată să îi spun că sunt total împotriva violenței asupra copiilor. Că nimic nu poate justifica asta. Dar îmi răcisem gura de pomană atunci.
Așa că, ulterior, după ce a zis în glumă că îl trage de urechi, m-am comportat și eu ușor meschin. Am tras-o de urechi virtual.
Am șters ulterior ce am scris, pentru că nu părea să fie cel mai corect lucru. Să nu dai dreptul la replică este greșit. În vâltoarea momentului am folosit niște cuvinte mai tăioase prin care am descris-o.
Ok. Nu așa trebuia procedat. Ar fi trebuit să demonstrez că sunt eu mai bună, dar n-am fost. Am greșit.
Tot nu-mi este clar ce spui unui om care ‘în glumă’ îți urecheaza copilul, sau ii trage o palmă la fund, sau il da cap în cap cu altul. Nu știu ce și cum pot zice ÎN FAȚA unei astfel de mame, ca să fiu clar înțeleasă că sunt TOTAL împotriva violenței asupra copiilor. Chiar vreau să aud de un scenariu real în care mama respectiva a înțeles de ce violenta NU ESTE RĂSPUNSUL.
Până atunci, ieșirea mea publică ‘pe la spate’ a fost felul meu (infantil și el, de acord) de a riposta. Nu a fost elegant, nu a fost curat, dar a fost o riposta.
Sper doar ca data viitoare când mai aud amenințări la adresa copilului meu, să ripostez atunci, în față, clar, răspicat, categoric, civilizat.
Comportamentul ăsta trebuie să înceteze.